Zilele trecute citeam pe blogul lui Radu Georgescu despre faptul că rețelele sociale, în general, și Facebook, în particular, sunt „reci“. Adică, din punctul de vedere al investitorilor, banii nu se mai îndreaptă către zonele respective, ci își caută alte plasamente mai avantajoase. Nu a trecut mult și am aflat că Facebook tocmai și-a publicat rezultatele financiare și a raportat în trimestrul al doilea venituri de 1,81 mld. dolari, în urcare cu 53% faţă de perioada corespunzătoare a anului trecut, lucru cea a dus la o creșterea valorii acțiunilor cu 26%. La Bursă există o situație asemănătoare Pronosportului de pe vremuri.
Cu cât rezultatele sunt mai neașteptate, cu atât câștigul este mai mare. Cele mai mari beneficii le generează „surprizele“. Iar cazul Facebook pe mine nu încetează să mă uimească fiindcă sunt unul dintre cei care ar fi pariat oricând împotriva acestei investiții. Inutil să vă spun că sunt cu ochii pe aplicația respectivă mai mult de o oră pe zi, fie de pe mobil, fie de pe computer. Cu toate acestea, îmi spun de fiecare dată că „poiana lui Iocan“ cea modernă îmi consumă creierul și neuronii oferindu-mi în schimb doar angoase și, uneori, câte un zâmbet. Tot zilele astea, am avut privilegiul să particip la un interviu cu Mariana Gheorghe, CEO al companiei Petrom. Veți putea urmări mai multe despre persoana domniei sale și despre ce înseamnă să te afli în topul celei mai mari companii din Europa de Sud-Est în cadrul unei ediții viitoare a emisiunii Capital TV de pe B1. Un singur lucru aș dori să remarc aici. Doamna Gheorghe este cu adevărat pasionată de ceea ce face. Cunoaște lumea energiei mai bine decât își cunoaște propriul birou. Hidrocarburi, regenerabile, hidro, cuvinte care l-ar plictisi de moarte pe omul de rând îi stârnesc doamnei Gheorghe un licăr aparte în ochi. Cu ocazia asta, am avut o revelație: oamenii cu adevărat valoroși, cei care pot să schimbe istoria, sunt aceia care cred cu tărie în ceea ce fac și-și urmăresc visele cu toată puterea și cu energia de care sunt capabili.
Ce legătură există între cele două povești de mai sus? Gradul extrem de mare de incertitudine cu privire la obținerea de profit. Între prima descoperire a unui nou zăcământ de petrol sub apele mării și primii dolari obținuți din valoarea petrolului extras se întinde pe o perioadă de 10-20 de ani. În online, timpul necesar scoaterii primilor bani profit în urma unei investiții se află și el în creștere exponențială. Nu știu câți ani vor fi necesari amortizării investiției în Facebook sau dacă ea se va întâmpla vreodată. Un singur lucru a devenit o certitudine: lumea este a afacerilor mari, cu planuri strategice croite pe termen foarte lung și pe visele mărețe ale unor vizionari. Succesul vine datorită celor care fac totul cu pasiune și a investitorilor de toate mărimile care înțeleg să finanțeze din propriile buzunare aceste activități. La fel se întâmplă și cu o țară, care nu este, până la urmă, decât o altfel de corporație activă în „piața“ geopoliticii. Nu mă întreb dacă avem vizionarii necesari proiectului numit România, ci aș vrea să știu dacă există investitorii care să-și asume această „afacere“.
Cine investește în proiectul «România 2050»?
28 iulie 2013, 22:25
Ultima modificare în 29 iulie 2013, 01:25
Lumea este un bâlci populat cu nebuni. În ciuda nevoii omenești de a găsi o explicație în toate - aici își au locul teoriile economice - nimic din ceea ce se întâmplă nu pare a mai avea vreun pic de logică.
Etichete:
Publicat in categoriile: Editoriale
Ne puteți urmări pe Facebook, Telegram sau pe Google News
Publicat in categoriile: Editoriale
Ne puteți urmări pe Facebook, Telegram sau pe Google News
Pentru comentarii sau drept la replică, ne puteți contacta pe pagina noastră de Facebook
- Spune-mi ce followeri ai, pentru a-ți spune ce lider ești
- Pro şi contra unui nou acord cu FMI
- Cui îi trebuie o Românie dodoloaţă
- Da, vreau salarii «nesimțite» la stat!
- Eu pariez pe antreprenori tineri
- Reality check – sistemul de sănătate
- Decât o diplomă
- Cu fiecare fabrică închisă în România, simt că mor un pic
- Haideţi să nu mai fim fraieri!
- Cum a ajuns FMI un înger neputincios