În cel mai recent dintr-o serie de cazuri de insider trading, procurorii federali din SUA au arătat săptămâna trecută spre SAC Capital, unul dintre cele mai importante şi profitabile fonduri de hadging din lume. Dar când vine vorba de criza financiară izbucnită în 2008, care a împins economia mondială în vrie, urmăririle penale au fost extrem de puţine.
„Indivizii responsabili pentru acest prejudiciu economic incredibil de dureros, care a lovit economia noastră, sunt încă liberi“, spune Neil Barofsky, fost procuror federal care a fost şi inspector general special însărcinat cu supravegherea programului Troubled Asset Relief, de salvare a băncilor, transformat în lege de preşedintele Bush în 2008.
Urmăririle penale, pentru cazuri de insider trading, au dus la peste 70 de condamnări, până acum. „Acest aspect trimite un mesaj foarte puternic pentru industrie“, spune Barofsky.
Aşadar, de ce niciunl dintre marii bancheri ai lumii nu a ajuns la închisoare pentru vânzarea tuturor acelor credite ipotecare cu probleme şi pentru că au distrus economia?
„Oamenii mă întreaba asta mereu şi încerc să le ofer cea mai bună explicaţie pe care o am, fiind în interiorul sistemului“, spune Barofsky, care notează faptul că în momentul în care a lovit criza, anchetatorii care investigau „gulerele albe“ aveau deja mâinile pline cu cercetarea cazurilor de insider trading, care au căpătat proporţii. Însă, guvernul ar fi trebuit să aloce mai mulţi anchetatori pentru criza financiară.
În timpul crizei creditelor şi depozitelor din anii `80, William Black, un avocat de top al casei Thrift Supervision, îşi aminteşte că era implicat într-o serie de urmăriri penale. „În momentul de vârf, aveam mii de agenţi FBI care lucrau la aceste cazuri“. Prin comparaţie, el spune că, în momentul în care a lovit criza financiară, erau numai 120 de agenţi FBI alocaţi pentru cercetarea fraudelor bancare.
„Cazurile de insider trading sunt mult mai uşor de înţeles pentru juraţi, în general“, spune Black. Este destul de simplu: Cineva obţine acces la informaţii confidenţiale pe care le foloseşte pentru a înşela sau pentru a câştiga bani pe piaţa bursieră. Criza financiară este mult mai complicată, deoarece implică garanţii ipotecare şi instrumente de investiţii sofisticate. După izbucnirea crizei financiare, guvernul american a pierdut un proces în favoarea Bear Stearns, banca de investiţii care s-a prăbuşit în 2008, înainte de a fi vândută către JPMorgan Chase.
În plus, în acea perioadă, guvernul vroia să salveze băncile, iar lansarea unui asalt de urmăriri penale nu părea cea mai bună idee. Barofsky mai spune că la Washington i-au naştere tot felul de poveşti, cea despre criza financiară din 2008 fiind cam aşa: o grămadă de oameni de pe Wall Street nu au avut dreptate, au făcut greşeli, au fost lacomi, dar nu au comis infracţiuni reale.
O explicaţie similară a dat şi Jamie Dimon, CEO-ul JPMorgan Chase în cadrul unei emisiuni găzduite de Jim Cramer la CNBC:
Dimon: Cred că dacă cineva a făcut ceva greşit, ar trebui să meargă la închisoare.
Cramer: Pai şi cine a mers la închisoare?
Dimon: Unul dintre cele mai bune lucruri la America este că eşecul nu este considerat ilegal sau greşit… Faci investiţii. Nu întotdeauna îşi arată roadele. Asta nu înseamnă că eşti un criminal.
SURSA: NPR