Traderii umani au reușit să bată softurile specializate în 2013

În goana după câștiguri, managerii de fonduri valutare preferă tranzacționarea condusă de modele matematice, programe de computer care nu se lasă conduse de emoții sau vicii

Una dintre cele mai lăudate metode de tranzacționare din perioadele de vârf a burselor de valori (cum este cea dinainte de 2007) este cea automată. Adică, traderul uman este înlocuit de un soft, iar computerul pe care rulează ia deciziile de vânzare sau cumpărare. Metoda pare ciudată, dar a fost și este utilizată în continuare, uneori cu rezultate foarte bune. Lucru care, acum, este pe cale să se schimbe.

Tranzacționarea automată a luat avânt în anii ‘90 prin așa-numitele „fonduri sistematice computerizate“, poreclite și „quants“ (de la quantitative). Mai pe românește, ar fi vorba de tranzacționarea bazată pe analiza tehnică, care ia în calcul atât modelele matematice de analiză, cât și evenimentele importante (spre exemplu, decizia unei bănci centrale de politică monetară). Filosofia „quants“ este de a „merge cu piața“, anticipând-o. Și, evident, să marchezi pierderile de la primul semnal, lucru pozitiv față de un trader uman care tinde să aștepte că „poate-poate“ se întoarce piața și reintră pe câștig. Evident, traderul uman marchează, de regulă, pierderi mai mari.

Fondurile quants tranzacționează, în mod normal, pe piața Forex, în special pe perechi valutare. Piața este mult mai predictibilă pe baza analizelor decât cea spot și „fidelă“ analizei tehnice. Deși poate părea ciudat, fondurile quants din piața Forex sunt, în prezent, mai comune decât cele conduse de traderi umani, și au reușit, până anul acesta, să fie și mai profitabile. Un exemplu este Parker Global, manager a 43 de fonduri valutare, dintre care 27 sunt conduse de computere. Iar randamentul anual mediu, din 1986 până acum, este de 10,7%, peste cel de 8,6% obținut de ceilalți traderi.

În prima jumătate a acestui an însă, fondurile conduse de softuri nu au mai avut același succes. Dimpotrivă, randamentul mediu al acestora a fost de -0,7%, în timp ce fondurile „clasice“ au reușit să încheie semestrul cu un plus de 2,3%. Ce s-a întâmplat a fost că softurile nu erau capabile să interpreteze corect toate mișcările din piață, mai exact acelea care nu au o logică „tehnică“, ci se bazează pe motive „fundamentale“, inclusiv decizii ale autorităților de a sprijini o anumită monedă pentru un câștig într-o altă zonă economică.

Volatilitate versus emotivitate

„Băncile centrale au devenit persoane inițiate (insider traders) pe piața perechilor valutare, ceea ce înseamnă o schimbare de paradigmă pe care traderii sistemici (softurile – n. red.) nu o pot interpreta la fel de bine ca traderii fundamentali“, spune Richard Olsen, fondatorul Olsen Ltd., care creează modele de tranzacționare pe valute din 1986, citat de Bloomberg.

Dacă ar fi să dăm Cezarului ce e al Cezarului, ar trebui să recunoaștem să tranzacționarea computerizată este mai sigură decât cea umană dintr-un punct de vedere foarte important: cea emoțională. Un trader, care în ultima lună a avut profit, va lua decizii diferite decât unul ce a avut pierdere. La fel și un trader care este mahmur după o noapte prin cluburi față de unul treaz și odihnit. Dar nu putem uita, totuși, că inteligența artificială este încă departe de cea umană, iar interpretarea tonului pe care președintele Fed, Ben Bernanke, își ține discursul este imposibilă pentru un calculator.

Practic, volatilitatea și agitația care caracterizează în prezent piețele sunt cele care fac tranzacționarea computerizată să își piardă din calități. Desigur, pe viitor vom vedea tot mai multe îmbunătățiri ale softurilor specializate, pentru că managerii de fonduri nu vor renunța la impasibilitatea inteligenței artificiale. Dar, măcar mai amânăm puțin momentul în care vom ajunge să fim conduși (monetar și financiar) de mașini.

România pare departe de aceste modele de tranzacționare, deoarece nu se utilizează în mod direct softurile. Însă analiza tehnică și programele specializate sunt folosite în luarea deciziilor de către brokeri. Și, oricum, piața schimburilor valutare este foarte mică la nivel local, iar pentru piața spot analiza tehnică este de ajutor, dar nu determinantă. Tranzacții cu leul, mai ales swap, se fac totuși la nivel internațional, care însă nu afectează paritatea monedei naționale cu principalele valute (paritate dictată, în principal, de BNR).

Piața noastră de acțiuni, cea mai importantă de la noi, are alte probleme, mult mai „fundamentale“. Cum ar fi amânarea ofertei Nuclearelectrica din cauze juridice. Nu este neapărat un lucru negativ, mai ales că perioada nu era deloc potrivită pentru o ofertă publică inițială. În schimb, oficialii Exectivului nu se opresc din visat, precum listarea Romgaz pe două burse în noiembrie și listarea Complexului Energetic Oltenia în prima jumătate a anului viitor.

Băncile centrale au devenit persoane inițiale pe piața valutară, o schimbare de paradigmă pe care softurile nu o pot interpreta la fel de bine ca oamenii.
Richard Olsen, fondator al Olsen Ltd

-0,7 este procentul de scădere medie a fondurilor valutare conduse de computere în primele șase luni ale acestui an