Firma antreprenorului Mihai Ursu își vinde produsele micilor și marilor retaileri, lanțuri de supermarket-uri și magazine de vecinătate din zonele aglomerate. Prețul produselor Sandwich-Break, la raft, variază între 4,5 și 9 lei, în funcție de rețetă, dar și de adaosul practicat de magazinul de desfacere, pe care și-l stabilesc colaboratorii.

Capacitatea de producție a Sandwich-Break ”poate suporta producții de până la 20.000 produse pe zi, există spațiu de depozitare suficient de mare și capacitate logistică aferentă. Lucrăm doar în baza comenzilor primite, fără a avea materii prime perisabile pe stoc”, precizează Mihai Ursu.

„Ameninţările în domeniul nostru sunt date de către marile lanţuri de retail, care tind să monopolizeze piaţa. Acestea au o politică comercială destul de low-profit pentru producători…vorbim aici şi de taxe de raft, termen de plată, de retururi etc.“, explică antreprenorul.

În 2013, Ursu spune că afacerile Sandwich-Break vor trece de 700.000 euro. Nu-şi simte ameninţată afacerea de concurenţă, ci, mai degrabă, de scăderea consumului, generată de situaţia financiară generală. Situaţie în care, sintagma „de mâncat tot trebuie să mănânci“ s-ar putea să îşi arate limitele.

”Scăderea profitului este primul impact pe care l-am avut în ultimii ani, datorită numărului mare de concurenți din piață, dar și de scăderea consumului. Prețurile de dumping ne-au împins spre o reducere a marjei de profit pentru a putea menține un volum de producție satisfăcător”, subliniază omul de afaceri.

Consumatorul de astăzi, adaugă Mihai Ursu, este ”mult mai atent la raportul calitate-preț, față de perioada precedentă. Înt-adevă,r produsele cu preț mic au o oarecare întâietate în alegerea acestuia, dar, satisfacția adusă de produs primează în final, fidelizarea fiind făcută numai prin calitate, nu prin preț”.

Privită în ansamblu, piața „ready to eat“ este extrem de eterogenă ca structură – de aceea este și greu de comensurat. Ca să vă faceţi totuşi o idee, după câţiva ani de activitate, firme precum Sandwich-Break, Snack Attack (preluat la începutul anului de Samson Investiţii, firmă controlată de Global Eye, care este deținută de Solomon Mordechai (foto), grecul de 32 de ani care a adus Burberry în România), Snack 4U sau Rivoli Food câştigă peste jumătate de milion de euro.

O afacere larg răspândită în Occident – giganţii de la Bernard Matthews (unul dintre cei mai mari producători de sandvişuri din Anglia – n. r.), fac 8 milioane de sandvişuri pe săptămână -, comerţul de sandvişuri gata preparate pare, la prima vedere, un pariu câştigător. Dar nu pentru oricine şi nu în orice condiţii. Şi-a încercat norocul pe această piaţă şi Teo Păduraru, de numele căruia se leagă afacerea cu PC-uri, Best Computers, dar a pierdut. Businessul lui, Kingwich, cu afaceri de circa un milion de euro în 2008, a intrat pe o pantă descendentă chiar din toamna lui 2008, când, după declanșarea crizei, vânzările au scăzut de la 5.000 la 1.000 de sandvișuri pe zi.