Pe logica ce e mai ieftin nu poate fi mai bun, mulți pacienți sunt reticenți atunci când medicul sau farmacistul le propune o schemă de tratament mai accesibilă ca preț. De cele mai multe ori însă, nu este în interesul medicilor sau al farmacistului să transmită informația reală pacienților, și anume că este vorba de exact aceeași substanță activă în cazul genericelor.
În România, deși sunt mai ieftine, medicamentele generice sunt lăsate deoparte la decontare, pentru că au o marjă în valoare absolută mai mică. În 2011, Consiliul Concurenţei a monitorizat piata farma sub suspiciunea că producătorii promovează incorect medicamentele inovative, mai scumpe, determinând medicii sa prescrie aceste medicamente, în detrimentul celor generice, mai ieftine. În urma analizei efectuate de CC a rezultat că datorită comercializării cu precădere a unor medicamente inovative, gradul de penetrare a medicamentelor generice este redus.
Totuși, în 2008, Casa Națională de Asigurări (CNAS) adăuga și medicamente generice pe listele de medicamente gratuite C1 ( boli cronice), C2  (programele naționale pentru cancer, SIDA, TBC) și C3 (tratamente pentru copii) și realiza o scădere a costurilor pentru Casă cu 20% și implicit un acces mai larg al pacienților la tratamente.
Al doilea motiv pentru care bugetele de sănătate sărăcesc de la un la altul sunt internările nejustificate. Sistemul sanitar românesc este împovărat de numărul mare de internări, care consumă peste 50% din bugetul CNAS. În România se înregistrează una dintre cele mai mari rate de spitalizare din Uniunea Europeană: 21.513 internări la 100.000 de locuitori, . În comparaţie, în alte state europene numărul de internări este cu mult mai mic decât la noi în ţară: în Belgia erau în acelaşi an doar 15.866 de internări la 100 de mii de locuitori, iar în Franţa, 17.155. Singurii care ne întrec sunt bulgarii, care au avut, în 2007, 22.655 de internări la suta de mii de locuitori, în timp ce olandezii şi englezii stau cel mai bine la acest capitol: doar 10.931 şi, respectiv, 12.869 de internări.

Rapoartele Băncii Mondiale arată că aproximativ 40% din pacienţi internaţi în spitalele româneşti ar fi putut fi trataţi în asistenţă de zi sau ambulatorie.
În această privinţă, Ministerul Sănătăţii a implementat la începutul acesui an o măsură mult anunţată, şi anume introducerea coplăţii, care este de între 5 şi 10 lei la externare. Însă aceasta nu este singura măsură pe care a luat-o, sub presiunea reducerii paturilor de spital şi a internărilor, venită din partea FMI.
Un alt capitol la care Guvernele lumii sunt repetente este prevenția. În UE,  ponderea sumelor alocate pentru prevenția bolilor în totalul cheltuielilor pentru sănătate este de doar 3%.
În fața presiunilor financiare, guvernele UE au sacrificat bugetele pentru programele de prevenție națională și sănătate publică. În 2010, cheltuielile pe acest segment au fost mai mici cu 3,2% față de anul precedent. Acest lucru înseamnă că bugetul UE alocat prevenției, care include diverse acțiuni extrem de importante, cum ar fi imunizarea națională, campanii anti-fumat, anti-alcoolism, programe de nutriție și de sport, se micșorează de la an la an. 
Sistemul de sănătate din România nu acordă suficientă atenţie prevenţiei şi depistării precoce a bolilor, ceea ce ar putea avea un impact major asupra sănătăţii, iar pacienţii români au tot felul de piedici în accesul la tratamente moderne şi la medicamente de nouă generaţie, arată ediţia din 2013 a Cărţii Albe a Consiliului Investitorilor Străini (CIS).
Un exemplu bun este situația tratării și prevenției tuberculozei în România. Ministerul Sanatatii a lansat în octombrie Planul National de Prevenire si Management al Tuberculozei Multidrog-Rezistente in Romani, dar în același timp, Institutul Cantacuzino, aflat "pe butuci" nu mai produce vaccinul anti tuberculoză. În lipsa acestuia, Ministerul Sănătății a cumpărat vaccinul din Danemarca, iar mai mulți bebeluși s-au îmbolnăvit după ce au fost vaccinați cu acest produs. De curând, MS a hotărât introducerea vaccinului pneumococic în programul de imunizări naționale.