Dacă aceste două propulsoare ar merge ca unse, vă asigur că ţara noastră ar putea fi numită fără niciun fel de reţinere Elveţia Estului (dacă aş fi maliţios, aş mai pune o condiţie: să fie locuită de nemţi). Dacă în cazul agriculturii lucrurile sunt un pic mai complicate şi nu o să intru în detalii acum, în cazul turismului, cred că ne-am fi putut mişca mult mai bine şi mai repede. Haideţi să vedem de ce avem un turism de tot rahatul şi care sunt soluţiile pentru redresarea lui.

În primul rând, principala problemă a turismului este lipsa infrastructurii. Avem o ţară minunată, dar nu putem s-o vizităm din cauza timpului enorm pe care suntem nevoiţi să-l petrecem la volan pentru a ajunge de la o destinaţie la alta. Din păcate, în acest caz soluţiile ţin de autorităţile de până acum, care au tratat această problemă într-o bătaie de joc teribilă. Am fi putut aduce la PIB câteva miliarde de euro numai din plusvaloarea pe care o aduce o reţea de autostrăzi turismului, ca să nu mai vorbesc de celelalte domenii. Dar unde nu-i cap, vai de picioare!

O altă mare hibă a industriei ospitalităţii este proasta pregătire a personalului care lucrează în domeniu. Toţi neaveniţii care nu au ce face vara pe-acasă vin să lucreze pe litoral sau în diverse pensiuni de la munte ca ospătari, recepţioneri, ba chiar și ca administratori ai unor afaceri din turism. De aceea, serviciile sunt execrabile, de-aia turiştii, care lasă bani grei în vacanţe pe litoral sau la munte, pleacă acasă scârbiţi şi-şi spun în barbă că nu mai calcă pe la noi. Păi, cum e posibil ca la un beach bar din Eforie-Nord, care vindea şi pizza, vânzătoarea să-ți spună cu o nonşalanţă vecină cu prostia că, în miezul zilei, nu au produse să facă un frappé sau să coacă o pizza.

Aici, de vină este managerul care nu știe să organizeze afacerea. Şi, cum bine spunea un cititor, de vină pentru stângăciile celor care vorbesc „afacereza“ este lipsa unei culturi antreprenoriale. Asta se deprinde în generaţii, aşa cum este în Occident.

La noi nu, băieții de pe litoral vor să dea tunul în două luni, să plece cu buzunarele doldora acasă și nu-i interesează că au prestat niște servicii mizere și că s-ar putea să-şi piardă clienții. Deviza lor e: „Nu-i nimic, la anul vor veni alți proști“. Aici e și vina noastră, a consumatorilor. Ar trebui ca toți cei care dau țepe să rămână fără clienți și să falimenteze într-o lună. Cred că soluția este implemenarea, la nivelul Guvernului, a unui program pentru antreprenori. Vin și bani europeni pentru asta și zău că-i păcat de Dumnezeu să pierdem ocazia. Știu că un training și un program pentru stimularea antreprenoriatului nu pot înlocui experiența și tradițiile dobândite în generaţii, dar măcar îi mai scutură pe cei care vor intra în businessul ăsta. Și, posibil, în timp, având un trainer bun, pot să înveţe mai mult şi mai bine.

Promovarea la nivel de țară este o altă problemă a turismului românesc. Dar cine să facă asta, dacă prin instituțiile statului lucrează incompetenți care nu știu ce-i ăla marketing de țară și cum se face el.

Soluția cred că o știți deja: concedieri masive, scoși pe tușă toți impostorii, angajați profesioniști, plătiți bine. Rezultatele nu vor întârzia să apară. Așadar, de asta arată turismul în halul ăsta. (Am dat doar câteva motive). Soluția de redresare e la noi/ei. Trebuie să o aplice doar. Cu voință! Sunt sigur că se poate. Trebuie să o aplice doar. Cu voință! Sunt sigur că se poate.

Marian Duşan este fondator al RoAccelerator