Potrivit OUG nr. 57/2013, recuperarea certificatelor verzi, a căror acordare a fost amânată, se va face începând cu data de 1 aprilie 2017 pentru centralele hidroelectrice noi, cu puteri instalate de cel mult 10 MW, și pentru centralele electrice solare, și, respectiv, începând cu 1 ianuarie 2018 pentru centralele electrice eoliene, eşalonat cel mult până la 31 decembrie 2020. În linie cu modificările aduse Legii nr. 220/2008, a fost modificat și Regulamentul de emitere a certificatelor verzi.
Bani mai puţini pentru producători
Producătorii de energie regenerabilă sunt în mod evident afectați de această modificare legislativă. Mai mult, nu numai că posibilitatea valorificării acestor active este amânată, însă există un risc real ca în 2017 și, respectiv, 2018, valoarea certificatelor amânate să se situeze sub valoarea lor actuală. În afara efectelor imediate și directe ale acestei modificări legislative, este important de semnalat și mesajul negativ transmis investitorilor actuali și potențiali sub aspectul securității juridice și protejării investițiilor. Modificările aduse Legii nr. 220/2008 prin OUG nr. 57/2013 sunt cel puțin criticabile nu numai din punct de vedere economic, ci și legal.
Prima critică vizează încălcarea principiului neretroactivității legii, astfel cum acesta este prevăzut de art. 15(2) din Constituție. Sub acest aspect, trebuie avut în vedere că Legea nr. 220/2008 în forma anterioară modificării din iulie 2013 stabilea în mod clar numărul de certificate verzi, emise lunar de operatorul de transport şi sistem, de care urmau să beneficieze producătorii de energie din resurse regenerabile. Așadar, anterior modificării Legii nr. 220/2008, producătorii de energie regenerabilă dobândeau de la acreditare dreptul la numărul legal de certificate verzi, care mai apoi trebuiau emise lunar de operatorul de transport și sistem (în speță, Transelectrica SA). Or, intrarea în vigoare a OUG nr. 57/2013 și amânarea eliberării unei părți din certificatele verzi la care producătorii de energie regenerabilă erau îndreptățiți au condus la modificarea conținutului inițial al acestor drepturi – cu consecința încălcării principiului neretroactivității legii.
O a doua critică are în vedere compatibilitatea dintre OUG nr. 57/2013 și cerințele protejării proprietății private, așa cum sunt stabilite prin art. 44(1) din Constituție, precum și prin art. 1 din Protocolul adițional la CEDO. Această problemă se pune în contextul în care OUG nr. 57/2013 modifică substanțial drepturile producătorilor de energie regenerabilă asupra certificatelor verzi.
Aceste argumente ar putea fi valorificate pe calea unei acțiuni în contencios administrativ (inclusiv pentru anularea Ordinului ANRE nr. 56/2013), însoțite de ridicarea unei excepții de neconstituționalitate a prevederilor OUG nr. 57/2013. În plus, odată epuizate căile de atac interne și dacă instanțele române nu constată temeinicia pretențiilor producătorului de energie electrică din surse regenerabile, acesta se va putea adresa Curții Europene a Drepturilor Omului cu o cerere întemeiată pe argumente care țin de încălcarea principiului securității juridice și de protejarea dreptului de proprietate, solicitând obligarea statului român la plata de despăgubiri.
Av. Irina Speciac, Partener Răzvan
Dincă & Asociații
