Sper ca nu aţi uitat despre 
promisiunea din episodul trecut, şi anume aceea că vom merge la Zoo. Iar dacă s-a întâmplat acest lucru, iată că am debutat abrupt în cea de-a treia şi ultima parte a ghidului nostru despre Berlin.
Săriţi în autobuzul 100, cel despre care v-am povestit şi data trecută, admiraţi oraşul de la înălţime şi coborâţi la capăt. Cea mai mare grădină zoologică din Europa vă așteaptă, dar nu înainte de a vă cumpăra biletul – 13 euro adulți, 6,50 euro copii (sau 20 euro adulți și 10 euro copii, dacă alegeți și vizita la Aquarium). Intrarea se poate face fie prin Poarta Elefantului, fie prin cea a Leului, alegerea este numai a voastră.
Vizita vă va lua măcar jumătate de zi, mai ales dacă mergeți cu un copil, și ar fi bine dacă ați urmări orele la care sunt hrănite diferitele tipuri de animale, e un adevărat spectacol. Oricum, pe lângă multitudinea de specii, precum și pe lângă întinderea Grădinii, lucrul care vă va rămâne în minte sunt sigur că va fi grija cu care animalelor li s-au asigurat cele necesare și mai ales spațiul de care se bucură. Totodată, veți observa cu siguranță că ideea de bază a fost ascunderea barierelor prin transformarea obișnuitelor garduri metalice în elemente de decor. Mai degrabă veți vedea un gard viu din plante care ascunde elementele de siguranță totuși necesare. Din acest punct de vedere, Grădina Zoologică din Berlin mi s-a părut foarte apropiată de Biopark din Valencia, cel despre care am scris anterior.
Dacă tot am pomenit despre copii, le recomand acelora care vizitează Berlinul in familie să includă neapărat Legoland în obiectivele de vizitat. Ca să citez din prezentarea lor, „e ca și cum ați sărit în cea mai mare cutie de piese Lego”. Ce vă sfătuiesc este să cumpărați biletele online, alegându-vă ora de intrare preferată (dimineața este mai scump) și evitând coada de la intrare. Iar pentru că și voi trebuie să admirați ceva, o veți face întrucât Legoland este chiar în Sony Center Potsdamer Platz, o construcție fascinantă prin arhitectura sa și prin aceea că, deși ziua nu este iluminată pe interior, pereții de sticlă și acoperișul extraordinar permit jocuri de lumină deosebite.
Întorcându-ne totuși la scopul principal, Legoland vă va oferi clipe de distracție alături de copilul vostru, dar vă va provoca imaginația prin zonele speciale în care puteți construi orice doriți din micile piese. Nu uitați să intrați în fabrica Lego, dar nici de Miniland-ul de la etaj, o reconstrucție în miniatură a celor mai importante clădiri din Berlin.
Dacă în cele din urmă ați reușit să vă smulgeți copilul din magia Lego, ați putea să vă opriți într-unul din restaurantele din Sony Center ori, dacă mersul nu vă sperie, o plimbare de aproximativ jumătate de oră vă va duce în Kreuzberg, zonă despre care am povestit în partea a doua.
Pentru încheierea ghidului nostru despre Berlin am păstrat ceva pe care îl fac oriunde merg, și anume un meci de fotbal sau măcar o vizită pe stadion. Așa cum și colega mea Ana Smădeanu vă povestea într-un articol, foarte mulți turiști includ stadioanele pe lista locurilor de văzut. Berlinul nu face nici el excepție, Olympiastadion oferind pe lângă obișnuita experiență sportivă și o istorie care se încadrează în aceea a orașului. Stadionul a fost construit în 1936, special pentru Jocurile Olimpice, competiție folosită de naziști pentru afirmarea politicii rasiale, precum și pentru a demonstra supremația filozofiei lor. Începând cu excluderea non-Arienilor din echipa olimpică a Germaniei, perioada dinainte de Jocuri a fost una agitată, culminând cu amenințarea Statelor Unite că nu vor participa. Totuși, eforturile diplomatice au dat rezultate și Jocurile Olimpice au debutat la 1 August 1936. Acestea au rămas în istorie mai ales prin Jesse Owens, atletul american de culoare ce a câștigat patru medalii de aur și care l-a determinat pe Hitler să nu mai premieze nici un câștigător pentru a-l evita pe Jesse și a recunoaște implicit înfrângerea principiilor rasiale.
Lăsând în spate istoria tumultuoasă, în prezent Olympiastadion este casa celor de la Hertha Berlin, echipă recent promovată în Bundesliga și care își propune să se ridice la înălțimea fanilor prezenți în număr mare la majoritatea meciurilor. Mergând cu trenul spre stadion, vagoanele au început să se umple de suporteri ai Herthei, dar și de cei ai echipei adverse (Eintracht Frankfurt în cazul meu), acest lucru neducând decât la glume lejere între aceștia, nicidecum la vreun moment de pericol. Același lucru putea fi perceput și în jurul stadionului, unde oamenii se strângeau în jurul tonetelor cu bere și cârnați, indiferent de simpatii, simțind așa cum e normal momentul de relaxare pe care îl reprezintă fotbalul. Intrând pe stadion, cântecele suporterilor creează o atmosferă specială, ce nu vă poate lăsa indiferenți și care va compensa cumva depărtarea de gazon datorată pistei de atletism.
Chiar dacă nu v-am povestit mai nimic despre latura cultural-istorică a Berlinului, am făcut acest lucru în mod intenționat întrucât percepția mea asupra orașului a fost una de relaxare, de oameni care apreciază momentele petrecute împreună și care pun mare preț pe echilibrul de care noi uităm câteodată.
