Ce poate fi mai frumos decât o plimbare pe ampla esplanadă a staţiunii Saturn? Peste 300 de metri de plăcere pură. Să porneşti aiurea, coborând scările din imitaţie de marmură ale unui hotel de cinci stele, şi să închei seara într-un spectacol al gusturilor şi acordurilor industrial-orientale pe băncuţele de lemn ale uneia dintre autoservirile simbol de pe litoralul românesc. Măcar pentru asta şi tot merită să mergi în vacanţă în partea de sud a coastei Mării Negre.
Mai ales că mult mai ieftin decât în alte staţiuni, incluzând Mamaia sau unele insule greceşti, nu este, deci nu există riscul să te faci de ruşine printre vecini. Distracţia este garantată, cu condiţia să fii jucător împătimit de table şi canastă şi să tresari de plăcere la primele vibraţii în ritm vag, de manea. Altfel, şansele de a te plictisi sunt destul de mari, având în vedere că barul hotelului de cinci stele (celelalte locaţii nu au bar) se închide între 11 şi 11 şi jumătate noaptea, în funcţie de gradul de indulgenţă pe care îl manifestă barmanul, iar singura terasă fără cântăreţi de manele, fără dedicaţii şi fără autoservire se închide şi ea pe la 12.
Viaţa de zi însă este mult mai dinamică decât am putea crede. Oricât de aproape ar fi situat hotelul tău faţă de plaja din Saturn tot trebuie să mergi vreo 10-15 minute pentru a găsi zona unde şezlongurile nu doar că au şi saltele, dar se şi închiriază la un preţ pe măsura reputaţiei staţiunii. Paradoxal, în Saturn, la plaja principală, un şezlong parcă special construit pentru a-ţi rupe spatele costă 25 de lei, adică mai mult decât în Mamaia, în timp ce, la 10 minute de mers către Venus, şezlongul cu tot cu saltea se închiriază cu doar 15 lei. Ce găseşti însă la tot pasul sunt magazinele alimentare, pentru că „turismul de non-stop“ este aici la mare căutare.
Iar când se lasă seara, seara…
…şi după ce ai dat deja cele 10 ture de staţiune printre mirosurile degajate de cele cinci shaormerii întinse pe doar 200 de metri, după ce ai zăbovit puţin şi la pizzeria din centru (singurul loc unde ai parte de ospătari fără să fii nevoit să asculţi dedicaţiile „de corason“ ale celorlalţi clienţi), după ce ai băut acolo o bere la preţ de Centrul Vechi al Capitalei (o sticlă de 500 ml costă între 7 şi 10 lei) şi tot nu ai somn, începi să te frămânţi. La Pizzerie, ospătarii sunt amabili, dar şi periculos de cinstiţi din perspectiva siguranţei locului de muncă. „Nu vă dau doamnă clătite, că alăptaţi“, spune unul dintre ei, sugerând un alt desert. Pizza, care costă între 16 şi 29 de lei, nu ne-a sfătuit nimeni să o schimbăm, ceea ce poate însemna că e bună, mai ales că blatul este făcut la vedere, iar de copt se coace în cuptor cu lemne.
Produse endemice care se fabrică şi se comercializează exclusiv în mediul specific din Saturn. În partea de mijloc, traducerea în limba engleză a cuvântului care desemnează cel mai popular fel de mâncare din România. Nimeni nu ştie ce înseamnă „MTI“
Parcă nu te-ai mai duce tot la autoservirea aia deschisă până dimineaţa, unde doi bărbaţi, o femeie şi o orgă reuşesc cu greu să facă faţă valului de dedicaţii venit dinspre consumatorii în şlapi şi maiou. Paharul de bere la trei lei, mâncarea ieftină (cu 10-15 lei reuşeşti să te saturi) şi „generozitatea“ muzicanţilor care acceptă comenzi de melodii pentru doar câţiva lei fac ca respectiva terasă să fie plină până la refuz aproape până dimineaţa.
Nu îţi mai rămâne decât să încerci să evadezi spre alte staţiuni. Una dintre soluţii o reprezintă banalul „tractoraş“ care, pentru 5 lei de persoană, te poate duce în oricare dintre staţiunile din apropiere. Nu că ar fi mult diferit în Venus sau Jupiter, dar măcar mai schimbi atmosfera, ca să nu mai vorbim că Neptunul sună deja a staţiune de lux. Este însă o problemă, pentru că de dus te poţi duce cu tractoraşul chiar şi până la ora 22:30, de întors însă va trebui să o faci cu taxiul, ceea ce, din punctul de vedere al costului per kilometru echivalează cu o plimbare cu naveta spaţială Columbia. Pentru cei 3 kilometri dintre Venus şi Saturn şoferul cere 30 de lei „că el e băiat bun şi nu ia «cu milioanili» cum face ăia prin Constanţa“. Ar mai exista şi varianta Mangalia, al cărei cartier este, practic, Saturnul. Pe faleză sunt câteva terase destul de interesante şi deloc scumpe.
Afară e leopardul…
Şi înăuntrul celui mai important hotel din staţiune este vopsit gardul. Imitaţiile de toate tipurile, mobila ieftină, dar în „stil Ludovic“, câteva tablouri fără valoare plasate pe holuri, cinci-şase oglinzi ornamentate cu cristal aruncate ici şi colo, câte o măsuţă de cafea şi două scaune pe fiecare palier încearcă să compenseze abundenţa plasticului şi a tâmplăriilor de aluminiu, arhitectura precară a faţadei sau goliciunea şi simplitatea banală a barului, a restaurantului şi a recepţiei. Încercările de a salva aparenţele, pentru că vorbim despre un hotel cotat la cinci stele, capătă aspecte hilare atunci când vorbim despre personal.
Barmanul, de exemplu, te serveşte cu o mânuşă albă pe mâna dreaptă şi cu un ghips care bate spre gri-foarte murdar pe antebraţul stâng. Mai are importanţă că nu ştie aproape nimic despre vinuri sau cockteiluri şi că se rezumă la a te întreba dacă te serveşte cu vin de la all-inclusive sau cu altceva? Barmanul, ca barmanul, dar încearcă să ceri o bere la halbă tinerilor care servesc afară, la piscină! Invariabil, îţi vor aduce bere la pahar sau la sticlă. Asta până îţi dai seama că, din Republica Moldova venind, nu înţeleg, în mod ciudat, cuvântul „halbă“, dar sunt familiari cu englezescul „draft“. Diferenţele faţă de restul staţiunii sunt însă enorme. Concluzia o auzi zilnic, fără să vrei, din gura turiştilor de la Hotel Saturn: „E curat, mâncarea e bună, dar nu e de cinci stele“. Nici preţul nu e chiar de cinci stele, dar nu e în niciun caz unul mic. Cu două mese (bune) pe zi, în extrasezon, cinci nopţi costă 2.400 de lei, iar în sezon preţul sare de 3.000 de lei. Dacă optezi pentru varianta all-inclusive preţul merge, în extrasezon, către 4.000 de lei. Cazare se mai găseşte şi la fostele hoteluri comuniste, îmbrăcate în haine termice şi vopsite recent. Un sejur de 6 zile fără nicio masă costă 1.200-1.500 de lei pentru două persoane, în extrasezon, şi către 1.800 de lei în sezon.
"Acest articol a apărut în ediţia print numărul 37 a revistei Capital din săptămâna 16 -22.09.2013"
