Comerţul online a câştigat tot mai mult teren din totalul pieţei de cumpărături, iar statisticile sunt tot mai mult în favoarea acestuia. Piaţa online tinde să se dezvolte, noi şi noi magazine fiind deschise, în timp ce altele deja existente se extind în alte ţări. Comerţul online este în fapt tot o vânzare, atrăgând prin urmare obligaţii fiscale specifice oricărei alte vânzări.
Pe lângă legea comerţului electronic şi alte reglementări specifice, cei care vând online şi care atrag clienţi nu numai din România, dar şi din alte ţări UE, trebuie să ţină cont de regimul TVA pentru aceste vânzări. De exemplu, bunurile vândute către clienţi (persoane fizice sau companii) din România conţin în preţul de vânzare şi cota de TVA corespunzătoare (24% sau 9%), în timp ce, în cazul livrărilor către clienţi din afara ţării, se pune problema regimului TVA aplicabil. Codul fiscal încadrează vânzările prin intermediul magazinelor online în categoria „vânzări la distanţă“, care au regim special din punctul de vedere al TVA-ului. „Vânzarea la distanţă reprezintă o livrare de bunuri care sunt expediate sau transportate dintr-un stat membru în alt stat membru de către furnizor sau de altă persoană în numele acestuia către un cumpărător persoană impozabilă sau persoană juridică neimpozabilă, (…) sau către orice altă persoana neimpozabilă“ (Art. 1251).
Astfel, fiecare comerciant online trebuie să monitorizeze valoarea livrărilor de bunuri către clienţi din afara ţării. Atunci când vânzările către clienţi din UE (pe fiecare ţară de destinaţie) care nu sunt plătitori de TVA (de obicei persoane fizice şi unele companii) depăşesc un anumit plafon, comerciantul nu va mai factura bunurile cu TVA-ul din ţara sa, ci va trebui să ţină cont de cota de TVA din ţara unde bunurile sunt expediate. Practic, la depăşirea plafonului de vânzări la distanţă, comerciantul se va înregistra în scopuri de TVA în statul unde a depăşit plafonul vânzărilor la distanţă.
Aceste plafoane sunt stabilite la nivelul ţărilor membre UE, se calculează în fiecare an calendaristic şi variază între 35.000 euro (România, Grecia, Slovenia etc.) sau 100.000 euro (Olanda, Germania, Franţa, Austria etc.). În cazul depăşirii plafonului, comerciantul e obligat să plătească TVA în statul membru de destinaţie, pentru toate vânzările sale la distanţă, efectuate în acest stat membru, în fracţiunea din anul calendaristic ulterioară momentului în care s-a depăşit plafonul, precum şi în următorul an calendaristic. Dacă plafonul se depăşeşte şi în anul următor, se aplică aceleaşi reglementări privind obligaţia plăţii TVA în statul membru de destinaţie, pentru livrările ulterioare efectuate.
Ce se întâmplă cu magazinele online din România care vând către clienţi străini?
Un comerciant online român care vrea să se extindă în alte ţări trebuie să studieze mediul fiscal din ţara de destinaţie. Diferă însă de la ţară la ţară plafonul de la care începe impunerea TVA asupra vânzărilor la distanţă. Conform reglementărilor din directiva UE nr. 112/2006, acest plafon nu poate fi mai mic de 10.000 euro (sau echivalentul acestei sume în moneda naţională a statului membru). Ulterior înregistrării în alt stat membru, furnizorul român e obligat să notifice în 30 de zile şi autoritatea fiscală din România, pentru a preveni dubla impunere a livrărilor. Pe lângă TVA, şi accizele intră în obligaţiile declarative şi de plată ale magazinelor online, în cazul vânzărilor de produse accizabile (alcool, tutun). Înainte de începerea oricărei livrări de produse din categoria celor accizabile, vânzătorul online, respectiv reprezentantul său desemnat, unde e cazul, trebuie să se înregistreze şi să garanteze plata accizelor în condiţiile stabilite şi la autoritatea competentă din ţara ţintă. Ulterior, intervine obligativitatea evidenţei contabile a acestor livrări şi plata accizelor asociate.
În concluzie, dezvoltarea unei afaceri online implică răspunderi de natura fiscală şi respectarea legislaţiei din mediul de afaceri al ţării în care acţionează. Autorităţile fiscale urmăresc şi controlează mediul online, prin urmare riscul amenzilor sau penalităţilor în cazul stabilirii de debite fiscale suplimentare trebuie avut în vedere de către managementul companiei.
Eleni Nucşoreanu, accounting manager Accace
"Acest articol a apărut în ediţia print numărul 38 a revistei Capital din săptămâna 23 -29.09.2013"