Parlamentul European a adoptat, pe 11 septembrie a.c., o propunere legislativă care solicită limitarea utilizării biocombustibililor tradiţionali şi tranziţia rapidă spre noi biocombustibili generaţi din alte surse, cum ar fi algele marine şi unele deşeuri.
Conform legislaţiei prezente, statele membre trebuie să se asigure că energia regenerabilă reprezintă cel puţin 10% din consumul de energie din sectorul transporturilor, până în 2020. În textul adoptat, se menţionează că biocombustibilii de primă generaţie, respectiv cei proveniţi din recolte agricole, nu trebuie să depăşească 6% din consumul final de energie din sectorul transporturilor, până în 2020, spre deosebire de ţinta de 10% din legislaţia existentă.
Dacă transportatorii privesc cu oarecare scepticism această decizie a UE, dorindu-și ca limita utilizării biocombustibililor să fie și mai mult coborâtă, fermierii militează pentru ridicarea acestei limite. În conformitate cu legislația existentă, au fost demarate investiții pentru majorarea capacităților de producție atât la nivelul producătorilor de biocombustibili, cât și la nivelul cultivatorilor de plante agricole. Așa cum declară Bogdan Iliescu, trader de biodiesel, foarte multe fabrici producătoare de biodiesel vor da faliment deoarece majoritatea și-au făcut planurile de investiții care prevăd creşterea capacităților de producție de la 50.000 la 200.000 de tone, iar pe noua legislație vor funcționa la sub 30% din capacitate.
La ora actuală, piața de biodiesel din România este de 250.000 de tone pe an, din care 100.000 de tone sunt produse la Slobozia de Diester, unul din cei mai mari traderi francezi de cereale, 20.000 de tone la Lehliu de către Bunge, trader internațional de cereale fondat la Amsterdam, iar restul provine din import. Cele două multinaționale sunt parteneri și în alte 15 fabrici producătoare de biodiesel din Uniunea Europeană.
Franța, Olanda și Niculae
În România, piața de bioetanol este de circa 90.000 de tone. Producția internă a ajuns la 60.000 de tone. Potrivit lui Ioan Niculae, acționar BioFuel Energy, cel mai mare producător de bioetanol de pe piața locală, „40% din producția noastră merge la export pentru că OMV și Mol importă bioetanol, în special din Ungaria“. Cel de-al doilea producător român este grupul de firme Marex.
Trebuie precizat că limitarea pieței biocombustibililor, prin decizia UE, va repune în poziţie de concurență directă la nivelul prețului motorina clasică și motorina făcută din rapiță și soia. „Acum, de exemplu, avem cerere foarte mare de ulei de floarea-soarelui pentru consum, de pe piețele arabe. Dar avem și cerere mare de ulei pentru consum energetic“, spune Niculae. Să nu uităm că, în caz de conflict, prețul barilului de țiței crește cu circa 10 procente pe lună, în timp ce produsele vegetale nu sunt purtătoare de accize, iar emisiile toxice sunt zero.
6% este nivelul maximum (votat de Parlamentul European) al biocombustibililor agricoli în consumul final de energie din transporturi, până în 2020.
Bombă cu efect întârziat
Faliment Biodieselul este produs în aproximativ 214 uzine situate în 23 de state membre UE. Consumul abia a ajuns la jumătate din capacitatea de producție existentă. Investițiile sunt departe de a fi amortizate, iar creditele la bănci, departe de a fi achitate.
Şomaj Consumul de biocombustibili la nivelul UE a dus la crearea a 220.000 de locuri de muncă în Uniune. Scăderea consumului de biocombustibili și, implicit, a producțiilor programate va conduce la concedieri colective, odată ce producătorii estimează că vor lucra de acum la sub 30% din capacitate.
Declin agricol Măsura PE va lovi în fermierii care deja au făcut însămânțările de toamnă pentru anul viitor. Scăderea cererii la rapiță, soia, porumb va duce la o și mai mare prăbușire a prețurilor anul viitor.
Victime colaterale O tonă de biodiesel generează 1,5 tone de furaje, ajungând ca, în ultimii zece ani, să asigure 45% din necesarul de furaje pentru zootehnia europeană – adică 16,5 milioane de tone. Scăderea producției de biocombustibili va duce la scăderea producției de furaje, urmată de scumpirea acestora.
Este încă o dovadă că de multe ori Bruxelles-ul duce o politică greșită. Sper ca această decizie să nu devină lege. Abia a fost schimbată în 2009.
Ioan Niculae, Interagro
