Prin ceea ce pare o încercare disperată de a creşte gradul de colectare a creanţelor bugetare, Executivul a aprobat săptămâna trecută, pe fugă şi în tăcere, o ordonanţă de urgenţă care consfinţeşte practic naşterea primului Cod al insolvenţei. Documentul va deveni lege la 25 octombrie, după ce va fi discutat şi în Parlament.

Actul legislativ nu conţine însă prevederile la care se aşteptau specialiştii şi vine mai degrabă cu unele modificări menite să sprijine Fiscul în încercările sale de a-şi recupera datoriile de la societăţile intrate în insolvenţă. „Este o lege care distruge practic orice posibilitate ca societatea intrată în insolvenţă să îşi mai revină. Nici nu mai ştiu ce să zic. Ca să fiu blând, aş spune că premierul a fost prost sfătuit de consilieri. Probabil că  au deficit mare şi încearcă să recupereze bani prin aceste prevederi. Nu vor reuşi decât să îngroape firmele intrate în insolvenţă. Ei nu înţeleg că nu legislaţia este marea problemă în România, ci felul în care ea se aplică“, spune, pentru Capital, Stan Tîrnoveanu,  partner  la ZRP, avocat şi practician în insolvenţă, care a participat şi la construirea proiectului iniţial de Cod al insolvenţei.

De altfel, la redactarea respectivului proiect au participat peste 30 de specialişti din companii de avocatură şi  de consultanţă, din societăţi de insolvenţă, din ministere, din bănci şi din BNR. Proiectul fusese postat spre dezbatere şi pe portalul Ministerului Justiţiei, însă se pare că Guvernul a avut alte planuri, din moment ce a venit cu patru modificări esenţiale la Legea insolvenţei, fără ca textul respectivelor articole să fie cuprins în proiectul de cod. 

Cu dedicaţie pentru ANAF
Principalul câştigător din modificările aduse Legii insolvenţei este, cel puţin la prima vedere, statul prin Autoritatea Naţională de Administrare Fiscală. Aceasta, pentru că una dintre marile modificări arată că societatea intrată în insolvenţă va fi obligată să achite datoriile curente provenind din taxe şi impozite, iar Fiscul va putea trece imediat la executarea silită a datornicului.

În acest moment, pe toată perioada reorganizării, societăţile intrate în insolvenţă sunt scutite de la plata obligaţiilor către stat. În al doilea rând, planul de reorganizare se va întinde pe cel mult un an, faţă de trei ani cu posibilitatea de prelungire, cum este în prezent. „Ar fi putut pune o singură lună, oricum este mult prea puţin pentru o reorganizare. Probabil, astfel vor fi încurajate preluările ostile“, comentează Tîrnoveanu.

În al treilea rând, noua legislaţie prevede că administratorul judiciar va fi numit temporar, până la prima întrunire a comitetului creditorilor, de către judecătorul sindic, nu de către creditori, aşa cum se întâmplă în prezent. „Este o întoarcere în timp absolut fără sens la Legea nr. 64/1990. Nu va rezolva nimic, decât să creeze o mare nemulţumire pentru creditori, în primul rând pentru bănci. Probabil, vor să evite situaţiile în care debitorii îşi declară insolvenţa abuziv. Legea permite denunţarea acestor situaţii şi în prezent, doar că eu nu cunosc mai mult de doi-trei astfel de cazuri. În ceea ce priveşte numirea administratorului, atunci când insolvenţa este cerută de creditor, această modificare nu are nici măcar cea mai mică urmă de logică“, mai spune partenerul ZRP.
 
De unde această grabă care să justifice emiterea unei ordonanţe de urgenţă? Ar trebui văzut dacă acest OUG este constituţional. Stan Tîrnoveanu, partener ZRP

Patru schimbări neaşteptate la legea insolvenţei

– Fiscul Autoritatea Naţională pentru Administrare Fiscală va putea să se îndrepte împotriva firmei intrate în insolvenţă pentru a încasa datoriile curente din taxe, impozite şi contribuţii. Autorităţile pot trece la executarea silită a firmei intrate în insolvenţă.

–  Administratorul judiciar va fi numit temporar de către judecătorul sindic care, până la prima întâlnire a comitetului creditorilor, va trebui să şi urmărească activitatea administratorului.  _Perioada pe care se poate întinde planul de reorganizare a fost redusă de la trei ani cu posibilitatea de prelungire la un singur an, ceea ce reduce mult şansele de revenire ale firmei intrate în insolvenţă.

– Introducerea unui criteriu suplimentar privind votarea planului de reorganizare. Planul necesită întrunirea acordului pentru 50% din totalul valoric al masei credale. Codul pus spre dezbatere propunea 30%

1 an va fi durata maximă a planului de reorganizare în cazul societăţilor intrate în insolvenţă, faţă de trei ani sau chiar mai mult, cum este în prezent.

"Acest articol a apărut în ediţia print numărul 40 a revistei Capital din săptămâna 7-13 octombrie 2013"