Guvernul Ponta a şters cu buretele luni întregi de dezbateri şi consultări pe marginea unui act normativ extrem de important, Codul insolvenţei, aprobându-l, surprinzător, prin ordonanţă de urgenţă, cu câteva modificări caracterizate drept aberante chiar şi de specialişti care au oferit consultanţă în elaborarea proiectului. Cele mai grave: reducerea perioadei în care se poate implementa planul de reorganizare de la trei ani la un an, ridicarea procentelor de aprobare a planului de reorganizare de la 30%, la 50% din total masă credală şi posibilitatea suspendării licenţei de emisie a posturilor TV şi de radiu aflate în insolvenţă. Peste toate acestea, codul conţine prevederi care se aplică retroactiv şi va intra în vigoare rapid, pe 25 octombrie.

Decizia a reuşit să nemulţumească pe toată lumea. Pe de o parte, firmele aflate în insolvenţă îşi văd distruse şansele, oricum mici, de redresare. Pe de altă parte, creditorii, în special cei garantaţi, sunt puşi în situaţie defavorabilă cu debitorul, dar mai ales cu statul, care devine creditor privilegiat, fiind singurul care poate trece la executare silită pentru datoriile curente.

Termen imposibil pentru planurile de redresare

„Am fost luaţi prin surprindere atât de noile prevederi ale Codului, cât şi de termenul extraordinar de scurt în care acesta intră în vigoare. Nu consider că o soluţie prin care se aruncă în apă cei care nu ştiu să înoate e potrivită în acest caz, când miza e atât de mare pentru economia României, dar vom încerca să facem faţă tuturor provocărilor“, a declarat Simona Maria Miloş, preşedintele Institutului Naţional pentru Pregătirea Practicienilor în Insolvenţă din România (INPPI), la Conferinţa Naţională de Insolvenţă organizată luna aceasta de INPPI şi Facultatea de Drept, în parteneriat cu revista Capital.

Şi pentru Arin Octav Stănescu, preşedintele Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă (UNPIR) şi expert cheie în echipa de consultanţi care a elaborat proiectul Codului, forma în care acesta a ieşit de la Guvern este surprinzătoare. „Reducerea termenului alocat reorganizării de la trei ani la un an va duce la dispariția aproape în totalitate a planurilor de reorganizare. În Franța, termenul este de 10 ani, iar în SUA și în alte țări europene nu există un termen determinat. Dacă nu vom reuși să îndreptăm această propunere, se va înrăutăți raportul dintre falimente și reorganizări“, spune Stănescu.

Locuri de muncă ameninţate

Şansele de salvare a companiilor cu probleme sunt oricum reduse, statisticile arătând că 85% intră direct în faliment şi doar 1,1% ajung să aplice planuri de reorganizare. Anul trecut cererile de declanşare a procedurii insolvenţei au crescut cu 26% faţă de 2011, până la peste 26.000, iar anul acesta, în primele şase luni, au fost nu mai puţin de 16.390 de cereri. Potrivit directorului Direcţiei Juridice din BNR, Alexandru Păunescu, 83% din firmele aflate într-o astfel de situaţie au capital autohton, cele mai multe fiind din comerţul cu ridicata şi amănuntul. În plus, a crescut şi numărul de angajaţi ai companiilor intrate în insolvenţă.

În creştere dramatică a fost şi totalul sumelor datorate băncilor: de la 4,4 miliarde de lei, în 2011, la 7,9 miliarde de lei anul trecut. Motiv pentru care bancherii sunt printre cei mai îngrijoraţi de efectele noilor prevederi. „Mă îngrijorează faptul că ncreditorii, mai ales cei garantaţi, sunt puşi într-o poziţie defavorabilă în raport cu debitorul, dar şi faptul că suspendarea procedurii de executare silită ar urma să opereze numai pentru o anumită categorie de creditori“, spune Mirela Iovu, vicepreşedintele CEC Bank. Arin Stănescu este de părere că, atunci când statul deţine mai mult de 50% din masa credală, şansele de reorganizare a firmelor sunt aproape nule, falimentul fiind sfârşitul cel mai plauzibil. „Prin creșterea procentului de la 30% la 50% din total masă credală pentru aprobarea planului de reorganizare, înseamnă, de fapt, că niciun plan de reorganizare nu va putea fi aprobat fără recuperarea în întregime a creanței bugetare“, arată Stănescu, adăugând că aceste prevederi, care, de altfel, se aplică și procedurilor în curs, vor bloca şi reorganizarea societăților cu angajați, fiind de aşteptat concedieri. În firmele aflate în insolvenţă lucrau, anul trecut, peste 200.000 de oameni. 

Şi mai controversată, posibilitatea suspendării licenţei pentru societăţile aflate sub incidenţa legii audio-vizualului înseamnă eliminarea completă a şanselor de redresare a unei astfel de companii, atâta timp cât va trebui să îşi întrerupă activitatea principală. Prevederea este cu atât mai ciudată şi pare introdusă cu dedicaţie, cu cât pentru companii din alte domenii nu este prevăzută posibilitatea suspendării licenţelor de diferite tipuri.

Toate aceste prevederi vor duce la blocarea reorganizării, inclusiv pentru societăţile care au angajaţi. Acestea vor fi, practic, nevoite să concedieze angajaţi.
Arin Octav Stănescu, preşedinte, UNPIR

Vestea cea mai înspăimântătoare este dată de dispoziţia tranzitorie care declară că această nouă reglementare ce intră în vigoare pe 25 octombrie se va aplica şi procedurilor în curs.
Gheorghe Piperea, partener coordonator, Piperea şi Asociaţii

Surprize neplăcute în OUG

1 Scăderea perioadei de implementare a planului de reorganizare de la 3 ani la 1 an.

2 Ridicarea procentului de aprobare a planului de reorganizare de la 30% din total masă credală la 50% din total masă credală.

3 Deschiderea procedurii insolvenței nu mai suspendă executarea silită din partea creditorilor deținători de creanțe curente. Nu va mai exista nicio protecție a tribunalului în cazul insolvenței debitorului.

4 Posibilitatea suspendării licenței de emisie a posturilor TV şi de radio intrate în insolvenţă.

5 Eliminarea dispoziției potrivit căreia „orice limitări, interdicții sau altele asemenea, introduse prin legi speciale sau clauze contractuale, pentru motivul deschiderii procedurii insolvenței sunt nule de drept“;

6 Ridicarea procentelor de omologare a concordatului preventiv de la 80% la 90%.

7 Introducerea în sfera de aplicare a procedurilor de insolvență a regiilor autonome, deşi acestea trebuiau introduse în Cod de către consultant ulterior, după o atentă evaluare.