Într-o perioadă în care fiecare stat dezvoltat se luptă pentru fiecare investitor străin sau, mai nou, pentru a-și păstra marii investitori, prin acordarea de ajutoare, reduceri de taxe sau alte facilități, autoritățile române una declară și alta fac.
Cel mai concludent caz din ultima perioadă este privatizarea CFR Marfă. Un eșec care aruncă România pe lista neagră a investitorilor. O privatizare din care se putea obține cel puțin jumătate de miliard de euro, dacă era făcută la momentul oportun, s-a transformat într-un adevărat fiasco. Înainte de criză, când transportatorul feroviar de marfă obținea profit și încă avea contracte cu mari clienți, procesul de vânzare a fost oprit. Motivul invocat: „nu e momentul oportun, nu ne vindem țara“. A venit criza, iar odată cu ea a dispărut și mare parte din directori, cu contracte cu tot, compania fiind prăduită de fiecare ministru sau partid care s-a perindat pe la Palatul Victoria.
A doua barieră în privatizarea CFR Marfă a venit după căderea guvernului MRU. Fostul ministru Ovidiu Silaghi se făcea că plouă în discuțiile cu FMI, iar Relu Fenechiu a cedat abia la o lună de la numirea în funcție, timp în care avea o poziție fermă – management privat și o vânzare de numai 20% din CFR Marfă. Din cele „opt companii importante“, așa cum spunea Fenechiu înainte de publicarea anunțului, au intrat în cursă abia trei, și acelea de mâna a doua. Nu tu Deutsche Bahn, nu tu alt concern european. Și asta, tocmai din cauza guvernanților, care după ce au lălăit-o mai bine de șase luni, au venit cu termene extrem de scurte. Iar tot ce a urmat de la publicarea primului anunț de privatizare și până pe 14 octombrie poate fi încadrat în categoria – „așa nu“. Ce urmează? Analiștii spun că e nevoie de reluarea rapidă a procesului de privatizare, dar nu în condiții și termene ca până acum, întrucât ne trezim cu încă un insucces. De o reorganizare și management privat (dacă se poate neamț), așa cum solicita Sorin Bota, fost secretar de stat în Ministerul Transporturilor, actualmente senator și șeful departamentului de Transporturi și Infrastructură din cadrul PSD, nici nu poate fi vorba. Ceea ce recomandă senatorul social-democrat nu e decât un nou caz Oltchim, adică insolvență.
Dacă la cele de mai sus adăugăm lipsa unui buget pentru anul viitor, modificările aduse peste noapte în Codul fiscal, declarațiile ambigue despre investițiile din sectorul energetic sau minerit și protestele din stradă, rezultă „adevăratul CV al României“. Investitorii nu se uită în gura premierului care promite și nu face, ci privesc faptele. Iar dacă ne uităm la ultimele studii referitoare la libertatea economică, care poziționează țara noastră în urma unor state ca Botswana, Rwnada, Ungaria sau Bulgaria, atunci nu ar trebui să ne mai mire faptul că investițiile străine sunt pe tobogan.
CIPRIAN MAILAT,
redactor șef adjunct Capital
"Acest articol a apărut în ediţia print numărul 42 a revistei Capital din săptămâna 21 octombrie -27 octombrie 2013"