Pentru Fondul Proprietatea, actuala ofertă de răscumpărare de acțiuni înseamnă primul pas spre lichidare. Valorificarea activelor pentru beneficiul acționarilor nu va compensa, însă, pierderile foştilor proprietari.
Fondul Proprietatea a decis să răscumpere 600 de milioane de acțiuni din piață, la prețul de un leu. Știrea este foarte bună pentru acționarii FP și chiar pentru cei care au disponibilitatea să cumpere acum acțiuni pentru a participa apoi la oferta FP. Chiar dacă nu va putea fi acoperită toată cererea, acțiunile vor fi răscumpărate proporțional cu suprasubscrierea, astfel încât toți cei care participă la oferta din perioada 15 octombrie – 4 noiembrie să primească măcar o parte.
Decizia managerului de fond Franklin Templeton, aprobată de acționari, ridică totuși câteva semne de întrebare legate de activitatea FP și de durata de viață. Putem spune că este începutul sfârșitului pentru Fond, în condițiile în care se angajează tot mai multe plăți către acționari, care presupun vânzare de active din portofoliu pentru a obține cash.
În primul rând, trebuie menționat că ceea ce se întâmplă la Fondul Proprietatea nu este ceva ilegal. Dimpotrivă, este un lucru normal în capitalism, fondurile de investiții sunt create atunci când un grup de investitori decide că are bani care trebuie puși la treabă, este căutată o activitate care să aducă profit și se poate stabili de la bun început o durată de viață.
Problema FP este alta. Fondul a luat ființă ca vehicul de despăgubire a foștilor proprietari, iar activele din portofoliu sunt pachete de acțiuni la companii deținu-te de statul român. Nu au fost investitori care să își pună economiile laolaltă, ci instituții ale statului care trebuie să repare o nedreptate de pe vremea comuniștilor.
Înființat în 2005, Fondul Proprietatea făcea parte dintr-un program de despăgubiri de peste 3 miliarde de euro. La momentul în care statul român și-a terminat acțiunile deținute, erau rezolvate prin oferirea de titluri ale FP 11.350 de dosare. Numărul total al cererilor de despăgubiri înregisrate era de peste 74.000, dintre care au fost soluționate puțin peste 25.000. Valoarea despăgubirilor prin FP a fost de 114, miliarde lei, iar numerar, 616 milioane lei.
Foștii proprietari s-au pierdut pe drum
Problema statului este că nici măcar dosarele soluționate nu sunt toate „curate“, fiind descoperite multe nereguli referitoare la certificatele de moștenitor (care lipseau). Mai mult, mulți câștigători ai despăgubirilor nici măcar nu mai erau foști proprietari, ci cumpărători ai drepturilor litigioase. Cu alte cuvinte, procesul de despăgubire pornise pe un drum greșit de la bun început. Iar statul român rămâne cu o mare problemă: mai are de despăgubit zeci de mii de foști proprietari, valoarea despăgubirilor fiind de circa 15 miliarde euro. Și, evident, una dintre modalități va fi tot crearea unui fond național, de această dată funciar, cu terenuri agricole prin toată țara.
Dar să vedem cum a funcționat recuperarea banilor prin Fondul Proprietatea. Foștii proprietari s-au găsit în posesia unor acțiuni cu valoare nominală de un leu, cu care nu aveau ce face. FP s-a listat la bursă abia în 2011, adică la șase ani de la înființare. Valorificarea titlurilor nu era posibilă anterior decât prin vânzare directă. Dar la prețuri mult sub cea nominală de un leu. Cotația de pe piața „secundară“ a coborât până la un minim de 0,2-0,25 lei, dar putem estima că media s-a situat la 0,4-0,5 lei. Oricum, despăgubiții au pierdut cel puțin jumătate din valoarea primită înapoi de la statul român.
Nici listarea nu a rezolvat problema valorificării. Cotația, de la BVB acum, a acțiunilor FP s-a situat înte 0,4 și 0,6 lei în cea mai mare e perioadei scurse de la listarea din ianuarie 2011. Iar discountul față de valoarea activului net a fost mai mereu în jur de 50%. Titlurile au crescut semnfiicativ doar anul acesta, cu peste 40% față de finalul anului trecut și s-au apropiat de 0,8 lei abia după anunțul ofertei de răscumpărare.
În prezent, principalii acționari sunt cei instituționali străini, care dețin 58,6% dintre acțiuni. Persoanele fizice române mai au un pachet de 22,65%, acționarii instituționali români au 8,56%, iar persoanele fizice nerezidente au 5,94%. Practic, numărul foștilor proprietari care au încă titluri la FP este foarte mic, de ordinul câtorva procente din total.
Cel mai mare acționar este fondul american de hedging Elliott, cu un pachet de circa 18%, achiziționate la un preț de circa 0,6 lei. Americanii sunt și cei mai vocali dintre acționari, cerând managerului Franklin Templeton stabilirea unor criterii de performanță mult mai mari decât în prezent, printre care reducerea semnificativă a discountului și recompensarea acționarilor cu sume cash.
Lichidități pentru acționari
„Obiectivul ofertei este accelerarea programului actual de răscumpărări al Fondului, demarat în aprilie 2013 și returnarea de lichidități într-un mod mai rapid către acționari“, spune Greg Konieczny, manager de fond. „În ritmul actual, programul de răscumpărări s-ar încheia în aproximativ un an și credem că este în interesul acționarilor să grăbim executarea acestuia.“
Fondul are, în prezent, un VAN pe acțiune de 1,161 lei, adică o valoare totală de 14,92 miliarde lei. Prin programul de răscumpărări nu se va ajunge la o diminuare masivă a valorii portofoliului (actuala ofertă este de 135 milioane euro), însă va reduce activele bune și lichide din portofoliu, acelea care pot fi valorificate ușor pe piață. Cum ar fi Petrom, Transelectrica, Transgaz sau Nuclearelectrica. Restul deținerilor sunt companii nelistate și greu de vândut.
„Discountul este încă foarte mare și trebuie redus, și din acest motiv au acceptat acționarii propunerea managerului de fond“, spune Mark Gitenstein membru în Comitetul Reprezentanților din FP, care s-a ferit să facă mai multe comentarii despre evoluția Fondului din următorii ani. În orice caz, a ținut să precizeze că nu este vorba de o dispariție a FP, iar răscumpărarea acțiunilor este o practică absolut normală. Frnklin Templeton va afla la următoarea AGA, cea din 22 noiembrie, dacă va rămâne și peste un an la conducerea FP, o măsură care creează presiune pe administratorul de fond să fie foarte atent la dorințele acționarilor semnificativi. Oricum, diminuarea FP și scăderea lichidității acestuia sunt o problemă pentru piața noastră de capital, nu pentru acționarii fondului din prezent.