Legea cererii și ofertei este principiul de bază al economiei. Atunci când există cerere sau când cererea este impulsionată prin activități de marketing și vânzări, se obține un răspuns aproape în oglindă: oferta. Cererea de produse alimentare, articole de îmbrăcăminte, dar și de electronice, jucării sau chiar bijuterii care încorporează pietre prețioase este satisfăcută astăzi printr-un lanț de aprovizionare și un ciclu de producție ce au ca rezultat produse din ce în ce mai ieftine. Mai ieftin? Foarte bine! Asta înseamnă că mai multă lume își poate permite sau aceiași oameni consumă mai mult și mai des. Până aici, totul pare logic, natural, firesc. Totuși, o întrebare trebuie pusă atunci când ne bucurăm de produse ieftine: cum s-a ajuns aici? A fost cumva introdus în lanțul valorii companiei producătoare un element inovativ din punct de vedere tehnic, operațional, un avans tehnologic care permite exploatarea materiilor prime la parametri superiori? Sau costurile cu forța de muncă incluse în realizarea acelui produs sunt reduse artificial prin angajarea de personal care este plătit la un nivel scăzut? Sau poate materiile prime folosite în manufacturarea produsului finit provin din zone geografice în care condițiile de muncă, respectiv retribuirea muncii nu sunt nici pe departe proporționale cu efortul depus? Acesta este cazul multor produse pe care le utilizăm astăzi: ciocolată, cafea, zahăr, dar și articole de îmbrăcăminte, decorațiuni pentru casă, telefoane mobile, tablete. Ne bucurăm că le avem la dispoziție la prețuri mici, însă, în același timp, ar trebui să ne întrebăm: cât de etice sunt lanțul de aprovizionare și ciclul de producție? Cum au fost extrase materiile prime din care sunt realizate aceste produse – cacaua, bumbacul, mineralele din telefon sau pietrele prețioase din bijuteria de la magazinul din mall? Multe dintre aceste produse sunt atât de ieftine deoarece forța de muncă angajată în producția lor este implicată în traficul de persoane.
Mai clar spus, unii dintre oamenii care le produc sunt victime ale traficului de persoane. Traficul de persoane este o formă modernă de sclavie, care apare atunci când o persoană își exercită controlul total asupra alteia, se folosește de violență pentru a menține acel control, o exploatează economic, remunerând-o insuficient sau deloc pentru munca depusă și nu îi permite să iasă din acea situație. Astăzi, se estimează că între 20 și 30 de milioane de oameni, inclusiv copii, se află în situații de sclavie în întreaga lume. Victimele infracțiunii de trafic de persoane sunt exploatate în mai multe feluri: munca în fabrici și în construcții, în agricultură, în producția de ceai, cafea și cacao, țesătorii, minerit sau pescuit. Lucrătorii din spații rezidențiale, hoteluri, restaurante sau saloane de frumusețe pot fi, de asemenea, victime ale traficului de persoane. Nu în ultimul rând, există victime ale traficului de persoane aflate în situații de exploatare sexuală în scopuri comerciale, cerșetorie forțată sau constrângere la comiterea de furturi. Cu toate că traficul de persoane este o infracțiune în majoritatea statelor lumii, milioane de oameni se află astăzi în situații de sclavie modernă.
Cum este posibil? Din păcate, legea cererii și ofertei a produs efecte colaterale extreme, în afara legii. Atâta timp cât există consumatori cărora nu le pasă cum au fost produse bunurile pe care le cumpără va exista și o ofertă de produse realizate în orice fel de condiții. Atâta timp cât există companii pentru care etica și legea nu fac parte din lanțul valorii, piața va fi alterată de produse care, pe lângă ingredientele descrise pe etichetă, conțin și sânge, și disperare.

Robert Zănescu,
director marketing și comunicare, Bancpost
Acest articol a apărut în ediţia print numărul 43 a revistei Capital din săptămâna 28 octombrie -3 noiembrie 2013