După război, mulți viteji se arată. La fel se întâmplă și la oferta publică inițială a Romgaz, care s-a trezit cu o suprasubscriere de până la 17 ori pe tranșa destinată investitorilor mici, iar acum apar voci care spun că prețul a fost subevaluat, că ar fi trebuit listată doar la București, că vina aparține intermediarilor, în special Goldman Sachs.
Să recapitulăm: Ministerul Economiei a scos la vânzare 15% din acțiunile Romgaz Mediaș, una dintre cele mai importante companii românești aflate în portofoliul statului. Deși inițial se vorbea de o valoare a pachetului de circa 600 milioane euro, prospectul ofertei a ieșit cu o valoare de maximum 415 milioane euro, semnificativ mai mică. De asemenea, luând în considerare lichiditatea scăzută și dimensiunea bursei de valori de la București, s-a decis listarea în paralel la Londra, prin certificate de depozit global (GDR).
Să ne înțelegem: părerea că piața de capital din România este prea mică era unanimă. BVB are o lichiditate zilnică de 7,5 milioane euro, susținută majoritar de câteva companii (FP, SIFuri). Listări private nu am mai avut de cinci ani (iar Adeplast, prima după cinci ani, a fost un eșec; se poate spune că principala problemă a ofertei Adeplast a fost plasarea vânzării inainte de Romgaz), iar numărul investitorilor activi cel puțin o dată pe lună este de câteva mii. Ce intermediar își asumă o listare în atare condiții?
Așa cum se întâmplă de obicei la bursele de valori (piețele sunt caracterizate prin decizii emoționale, iraționale), oferta a avut un succes teribil printre investitorii mici, care aveau dedicată o tranșă de 15% din ofertă.
Suprasubscriere a fost de 17 ori, cererea depășind dublul ofertei totale. Putea fi prezisă această situație? Greu de crezut, în condițiile în care băncile nu se aruncă la creditare, iar investitorii sunt puțini.
Să nu uităm că cel puțin jumătate din suma subscrisă a fost credit bancar. Cele mai multe ordine au fost la BRD, conform oficialilor băncii, care a susținut clar în marjă subscrierile. Cererea mare se justifică și prin alocarea pro-rata; investitorii mici se așteptau ca oferta destinată lor să fie suprsubscrisă, deci cu cât cererea era mai mare, cu atât aveau șanse să prindă mai multe acțiuni. O situația pe care am mai întâlnit-o și la listarea Transgaz.
În mare parte, cererea investitorilor instituționali poate fi justificată în același mod; la final, oferta Romgaz a fost suprasubscrisă de aproape șapte ori.
A fost prețul prea mic?
Dan Radu Rușanu, președintele Autorității pentru Supraveghere Financiară (ASF), adică fix instituția care a autorizat prospectul de ofertă, a ieșit, acum, cu declarații cum că interesele intermediarilor puse în dauna vânzătorului sunt motivul pentru care prețul a fost prea mic și listarea duală. Evident, prima întrebare care se pune este de ce a fost aprobat prospectul de ofertă în aceste condiții defavorbile pentru statul român și pentru BVB și de ce face doar acum aceste declarații. Poate că nu se putea opune aprobării, dar ar fi putut spune dinainte că nu este bine, că ar trebui ca piața din România să nu fie subevaluată etc.
Intermediarii au fost Goldman Sachs, Erste Bank, Raiffeisen Bank și BCR. Americanii sunt urâți pe piața globală, dar rămân cei mai buni în domeniu, iar când vrei să te listezi la Londra îi iei pe cei mi buni, pe logica „dacă nici ei nu reușesc, atunci nimeni nu poate”. La fel, băncile de la noi au rețele extinse la nivel național, necesar pentru vânzarea acțiunilor.
A fost acțiunea subevaluată? Dacă ne uităm la rapoartele analiștilor neimplicați în intermediere, putem spune că nu; orizontul de preț pentru titlurile Romgaz în următoarele 12 luni se situează la 28-30 de lei. Cu alte cuvinte, la prețul din ofertă sau chiar mai puțin.
Mai mult, statul a încasat 1,73 miliarde lei pentru acțiuni, compania fiind evaluată la 11,6 miliarde lei (2,6 miliarde euro). Dacă ne uităm la rezultatele financiare, vedem că Romgaz a avut, în primele nouă luni ale anului, venituri din vânzarea de gaze de 2,58 miliarde lei (585 milioane euro), cu 10% mai puțin decât anul trecut. Profitul net nu se știe la nouă luni, dar cel aferent primelor șase luni a fost de 622 milioane lei.
Să ne uităm la capitalizarea OMV Petrom, care vinde la fel de multe gaze naturale și are o cifră de afaceri (pe 2012) de 20,3 miliarde lei. Cum capitalizarea la zi a Petrom este de 25,43 miliarde lei (5,7 miliarde euro), parcă nu mai pare atât de mică evaluarea finală a Romgaz.
De altfel, verdictul va fi dat de listarea efectivă a acțiunilor Romgaz de peste două săptămâni. Exemplul Transgaz ne arată că cotația va crește imediat după listare, după care investitorii vor cumpăra sau vinde în funcție de rezultatele financiare. Practic, este de așteptat ca prețul titlurior Romgaz să crească ușor (10-20%) în prima zi de tranzacționare (până când cei interesați vor cumpăra cât doresc), după care va reveni în jurul prețului din ofertă. Ce s-ar fi întâmplat dacă prețul din ofertă era de 40 de lei, iar la cota BVB și a LSE se tranzacționa cu 30 de lei? Ar mai fi avut încredere investitorii să cumpere Hidroelectrica anul viitor?
Mai mult, presiune la vânzare va exista având în vedere că investitorii de retail au acum circa 3% din companie (tranșa lor a fost majorată la 20% din total ofertă) și mulți dintre ei vor vinde pentru profit imediat după listare.
Putem spune că a existat o greșeală majoră în ofertă, dar nu este legată de evaluare, ci de tranșa destinată micilor investitori. Care au subscris în număr de aproape 11.000, mult peste ce avem acum la BVB, dar mult și sub potențial.
Adică ar fi fost mai bine să fie mai mulți, 20-30 de mii, cu ordine relativ mici (nu milioane de lei), dintre care o parte să rămână activi la bursă. Dar, multe lucruri sunt perfectibile. Inclusiv modul în care unele persoane ies în public cu declarații.