Cu fraza asta m-am trezit in fiecare dimineata de aprilie, pana intr-o zi cand mi-am luat inima in dinti si am plecat la Administratia Financiara, Sector 3 din Bucuresti. Cu declaratiile sub brat, completate corect, asa cum scrie la lege. N-am indraznit sa expediez declaratiile prin posta, pentru ca tin, ca orice bun roman, sa mi-o fac cu mana mea…
Ora 8,30. Destui contribuabili misuna pe holurile Administratiei. S-au trezit inaintea mea si au venit manati de aceeasi grija: depunerea declaratiilor. si ei flutura in maini, ca pe niste steaguri de lupta, formularele cu declaratiile lor. Pe geamul portarului citesc: „Impozitul pe venitul global – Camera nr. 8. Tasnesc spre camera nr. 8. Hai ca nu-i imbulzeala, in zece minute imi depun „icrele si-am scapat pe anul asta! Intru in camera nr. 8. Numar dintr-o ochire patru functionari asezati la patru birouri si vreo 15 contribuabili cocosati peste birouri. „I-am pacalit! In cinci minute scap! – socotesc vesel. Fireste, ma asez la rand, la biroul cu cei mai putini cetateni. Imi vine randul. Functionara imi ia in primire hartiile, dar mi le inapoiaza instantaneu: „Duceti-va vizavi, sa vi le verifice, apoi veniti la mine sa va pun stampila!
La biroul de vizavi sunt sase persoane. Nu-i nimic, merge repede, sunt doua functionare care verifica, vorbesc calm, le arata cetatenilor ce casute din formulare trebuie sa mai completeze, merge repede, am ajuns! „Trebuie sa va duceti la camera nr. 2, sa va inregistreze declaratiile!, – ma expediaza functionara, cu un aer calm. „Care declaratii?, – intreb bleg. „Declaratiile privind veniturile din activitati independente, – imi explica functionara. Calm, calm, calm! Alerg la camera nr. 2. Acum au inceput sa curga rauri-rauri de contribuabili romani. Fosgaiala a crescut pe holurile Administratiei. La usa camerei 2 s-a format o coada din zece persoane. Intreb pentru ce se sta la coada. „Pentru declaratii, – primesc prompt raspunsul. Dau sa ma asez la rand, dar mi se mai spune ca se sta la coada in „ordine alfabetica. Adica? Adica se intra in camera nr. 2 cand inspectorul financiar de la litera corespunzatoare te cheama inauntru. Nu inteleg. Imi bag capul prin usa intredeschisa: o sala mare, plina cu birouri. La fiecare birou, un inspector, un computer si pe computer este atasat un carton mare pe care este inscrisa o litera. Am priceput. Fiecare inspector financiar e la dispozitia contribuabililor corespunzator cu prima litera a numelui. Caut biroul cu litera Z. Constat ca biroul e pustiu, doar un domn in varsta sta incremenit in dreptul sau. Intorc capul la coada de pe hol: „E cineva care asteapta pentru litera Z? Nimeni. Ce noroc!
Doamna Vali face si desface fisele fiscale
Intru si ma strecor pana in spatele domnului care asteapta cu formularele lipite de palme. Pe biroul de la litera Z se odihnesc dosare si un computer inchis. si biroul vecin, litera V, e pustiu. Astept impreuna cu batranul. Forfota din camera nr. 2 creste minut cu minut: cetateni care intra si ies dezorientati, inspectori si functionari care intra si ies plictisiti, nevrozati. Numai inspectorul nostru de la litera Z nu apare. Au trecut zece minute. Nu vine. De ce nu vine? O fi avand o necesitate fiziologica sau poate il doare capul, e si el om, doar nu e stanca, nu e chiar asa de usor sa ai de-a face zilnic cu o armata de contribuabili. Au mai trecut cinci minute cat gandesc cu intelegere despre functionarul plecat aiurea. Vine, insa, inspectorul de la litera V. E o doamna care se asaza la biroul ei si se uita la noi doi, eu si pensionarul, ca la niste lighioane care i s-au agatat de permanentul roscat. „Dumnevoastra ce doriti? Pensionarul ii intinde formularele. Da din cap nemultumita, trebuie s-o asteptati pe doamna Vali! Ii intind si eu hartiile. Le rasfoieste fara sa priceapa nimic si ma loveste in moalele capului: „Da trebuie sa completati fisa fiscala IMP 1.3! Dupa aceea trebuie s-o depuneti acolo…(imi arata un birou din incapere) si dupa aceea veniti la doamna Vali sa va inregistreze! De ce sa mai completez IMP-ul asta cand am toate formularele completate corect, ca un bun contribuabil, ca un bun roman?, – ma revolt in gand. Femeia isi vede de treaba, a scapat de mine. Pensionarul continua s-o astepte pe doamna Vali.
Ma duc la biroul indicat sa iau fisa IMP. Ii arat functionarei ca am toate hartiile in regula, de ce sa mai completez afurisitul acesta de IMP? Trebuie!, – ma avertizeaza si imi pune in brate hartia. O studiez ca „vitelul la…. Mi s-a urcat sangele la cap. In camera nr. 2 agitatia a crescut. Ies pe hol, gasesc o masa, asez IMP-ul si il studiez. Dau telefon la firma unde sunt angajat si ma plang Mihaelei de la „Resursele (noastre) umane: „M-au pus sa completez IMP-ul. Ce fac? „Nu-l completa, ma opreste Mihaela, ca l-ai completat anul trecut! Ma intorc victorios la functionara care mi-a pus in brate IMP-ul. L-am completat anul trecut, nu mai trebuie, o amenint. „Eu de unde sa stiu ce-ati facut anul trecut? Duceti-va la doamna Vali! Ma intorc la biroul Z, la doamna Vali. Iat-o! A venit. Ma postez in spatele pensionarului. „Va rog sa asteptati pe hol si va chem cand termin cu dansul! Cu mine a vorbit doamna Vali. Vrea sa ies pe hol! „De ce sa ies, sa stau agatat de holuri, ca eu v-am asteptat 20 de minute!?, – protestez vehement si haotic. Renunta sa ma evacueze. Bine ca n-a chemat gardienii. Se uita la tovarasul meu de asteptare cu o privire ciudata. Batranul are o problema cu casa. Dar privirea doamnei Vali pare sa spuna ca „dumneata ai probleme cu…locul de veci. Oricum, ii tot foieste hartiile pensionarului, pana-l ameteste, pana-l expediaza…la casa lui. Deocamdata. Ii intind hartiile: pentru inregistrarea declaratiilor cu veniturile din activitati independente…a Nici nu mai stiu sa vorbesc logic. Se uita, le analizeaza, le intoarce pe toate fetele: „Va trebuie copii… Doua copii la asta, doua la asta si cate una la asta si la asta…, imi indica hartiile. „De ceeeee?, – strig cu vocea gatuita de revolta. „Pentru ca asa trebuie, imi raspunde cu bune intentii. Duceti-va la registratura, apoi faceti copii la asta, asta, asta, asa cum v-am spus, apoi veniti la mine sa va inregistrez, apoi va duceti la camera nr. 8 si nu mai stati la coada, va bagati direct in fata, spuneti ca v-am verificat eu, doamna Vali, sa va puna stampilele si ati scapat!
Pana la urma am scapat, pentru ca am ascultat-o pe doamna Vali. La registratura am stat la coada vreo 15 minute. Am iesit apoi din Administratie si mi-am facut copii la o coada de 20 de persoane. A mers repede coada, alte 15 minute. Noroc ca am avut bani potriviti, ca ma trimitea sa schimb. M-am intors la doamna Vali. Mi-a pus in ordine hartiile si m-am dus la camera nr. 2. O formalitate. Pac, pac, stampile pe toate hartiile mele. Am iesit din Administratie voios, usor ca un fulg, cu constiinta impacata. Ora 9,48! Mi-am declarat venitul. Sunt un bun roman.
