Daniela Neagoe, Senior Consultant în cadrul Deloitte România, atrage atenția asupra a trei dintre noile taxe, respectiv taxa aferentă uleiurilor introduse pe piață, taxa pentru ambalaje și taxa pentru depozitarea deșeurilor la gropile de gunoi. Pe lângă latura fiscală de colectare a fondurilor necesare unor proiecte pentru protecția mediului prin modificarea contribuțiilor la Fondul pentru Mediu se revine asupra problemei utilizării prudente a resurselor naturale avându-se în vedere creşterea gradului de reintegrare a deşeurilor în circuitul economic.
În forma actuală, obiectivul de gestionare stabilit pentru uleiurile uzate este de 80% din cantitatea de ulei introdusă pe piaţa naţională. Pentru diferenţa dintre cantităţile corespunzătoare obligaţiilor anuale de gestionare (reciclare/valorificare) şi cantităţile de uleiuri uzate gestionate, se aplică o taxa de 2 lei/kg. De cele mai multe ori, societățile care introduc uleiurile pe piața nu sunt și utilizatori finali, uleiurile fiind vândute prin tranzacții succesive, până ajung la utilizatorii finali. ”Din această cauză, urmărirea fluxului deșeurilor de uleiuri și gestionarea acestora era dificil de realizat de către agenții economici și, în același timp, dificil de controlat de către autorități”, spune Neagoe .
Cei care introduc pe piață uleiuri plătesc pentru gestionarea uleiurilor uzate în numele lor colectorilor şi valorificatorilor autorizați. Modul actual de calcul al taxei s-a dovedit ineficient deoarece a condus la o vânătoare a certificatelor de valorificare și de aceasta situație au beneficiat colectori și valorificatori autorizați, prețurile certificatelor crescând constant din 2011când a apărut aceasta taxa până astăzi.
Începând cu 1 ianuarie 2014, taxa pentru uleiuri va consta într-o taxa fixa de a 0.3 lei/kg ce va fi evidențiată distinct pe factură pe tot lantul pana la consumatorul final şi vaintra in baza de impozitare a TVA. Taxa va fi aplicată la momentul introducerii pe piață a uleiurilor, în această categorie fiind incluși inclusiv lubrifianții solizi. Pentru a încuraja producătorii români din această industrie, autoritățile le-au acordat acestora o facilitate cu privire la exigibilitatea taxei. Astfel producătorii care achiziționează uleiurile de baza din afara României vor datora taxa la momentul primei distribuirii pe piața națională a uleiurilor finite și nu la achiziția uleiurilor de bază, potrivit consultantului Deloitte România.
În context, care sunt avantajele pe care le aduce noua taxă, atât mediului de afaceri, cât şi autorităților. ”Această măsură este una benefică pentru mediul de afaceri, în special pentru producătorii şi importatorii de uleiuri lubrifiante, simplificând obligațiile de raportare și reducând costurile cu gestionarea uleiurilor. Activitatea de control a autorităților se simplifică, nemaifiind nevoie să se urmărească trasabilitatea documentelor de la importator/ producător până la colector/valorificator, ci numai de la generatorul de deșeu, și anume utilizatorul uleiurilor,până la colector/valorificator”, a mai spus Neagoe.
Taxa pentru ambalaje
Modificări importante au fost aduse și prevederilor referitoare la taxa pentru ambalaje cum ar fi înregistrarea contabilă a deșeurilor de ambalaje și aplicarea taxei operatorilor economici care închiriază ambalaje. Pentru a fi luate în calcul pentru îndeplinirea obiectivelor de valorificare, deșeurile de ambalaje trebuie să fie înregistrate în evidențele contabile la o valoare contabila de minim 100 lei/tonă, a adăugat Daniela Neagoe. Mai mult, deșeurile de ambalaje trebuie să facă obiectul unei tranzacții duble de vânzare – cumpărare deșeuri de ambalaje de la operatorul economic la valorificator și una de prestare de servicii de valorificare.
Taxa pentru depozitarea deșeurilor la gropile de gunoi
Conform Directivei Europene privind deșeurile, Romania are obligația să atingă un nivel de minim 50% de reutilizare şi reciclare a deșeurilor provenite din deșeuri menajere, până în anul 2020. În acest context, începând cu 1 ianuarie 2014, s-a introdus gradual o noua taxă de penalizare a activității de eliminare finală a deșeurilor prin depozitare. În 2014, această taxa va fi de 50 lei/tonăși va creşte gradual, ajungând la 120 lei/tonăîn 2016. Prin introducerea acestei taxe, intenția autorităților a fost aceea de a încuraja valorificarea deșeurilor inerte și nepericuloase, de exemplu prin reciclare.
”Se presupune că pentru optimizarea taxei se va încerca pe cât posibil reducerea cantităților de deșeuri depozitate la gropile de gunoi. Reducerea acestor cantități este realizabilă prin acțiuni cum ar fi colectarea separată, sortarea, reciclarea şi valorificarea deșeurilor inerte și nepericuloase (de ex. hârtie, plastic, sticlă) ce provin din deșeurile menajere, subliniază Daniela Neagoe.Prin urmare, în loc să fie depozitate pentru eliminare finală la gropile de gunoi, cantități semnificative de deșeuri vor fi transformate, după reciclare, în materii prime sau chiar produse și reintegrate în circuitul economic.
În forma actuală, obiectivul de gestionare stabilit pentru uleiurile uzate este de 80% din cantitatea de ulei introdusă pe piaţa naţională. Pentru diferenţa dintre cantităţile corespunzătoare obligaţiilor anuale de gestionare (reciclare/valorificare) şi cantităţile de uleiuri uzate gestionate, se aplică o taxa de 2 lei/kg. De cele mai multe ori, societățile care introduc uleiurile pe piața nu sunt și utilizatori finali, uleiurile fiind vândute prin tranzacții succesive, până ajung la utilizatorii finali. ”Din această cauză, urmărirea fluxului deșeurilor de uleiuri și gestionarea acestora era dificil de realizat de către agenții economici și, în același timp, dificil de controlat de către autorități”, spune Neagoe .
Cei care introduc pe piață uleiuri plătesc pentru gestionarea uleiurilor uzate în numele lor colectorilor şi valorificatorilor autorizați. Modul actual de calcul al taxei s-a dovedit ineficient deoarece a condus la o vânătoare a certificatelor de valorificare și de aceasta situație au beneficiat colectori și valorificatori autorizați, prețurile certificatelor crescând constant din 2011când a apărut aceasta taxa până astăzi.
Începând cu 1 ianuarie 2014, taxa pentru uleiuri va consta într-o taxa fixa de a 0.3 lei/kg ce va fi evidențiată distinct pe factură pe tot lantul pana la consumatorul final şi vaintra in baza de impozitare a TVA. Taxa va fi aplicată la momentul introducerii pe piață a uleiurilor, în această categorie fiind incluși inclusiv lubrifianții solizi. Pentru a încuraja producătorii români din această industrie, autoritățile le-au acordat acestora o facilitate cu privire la exigibilitatea taxei. Astfel producătorii care achiziționează uleiurile de baza din afara României vor datora taxa la momentul primei distribuirii pe piața națională a uleiurilor finite și nu la achiziția uleiurilor de bază, potrivit consultantului Deloitte România.
În context, care sunt avantajele pe care le aduce noua taxă, atât mediului de afaceri, cât şi autorităților. ”Această măsură este una benefică pentru mediul de afaceri, în special pentru producătorii şi importatorii de uleiuri lubrifiante, simplificând obligațiile de raportare și reducând costurile cu gestionarea uleiurilor. Activitatea de control a autorităților se simplifică, nemaifiind nevoie să se urmărească trasabilitatea documentelor de la importator/ producător până la colector/valorificator, ci numai de la generatorul de deșeu, și anume utilizatorul uleiurilor,până la colector/valorificator”, a mai spus Neagoe.
Taxa pentru ambalaje
Modificări importante au fost aduse și prevederilor referitoare la taxa pentru ambalaje cum ar fi înregistrarea contabilă a deșeurilor de ambalaje și aplicarea taxei operatorilor economici care închiriază ambalaje. Pentru a fi luate în calcul pentru îndeplinirea obiectivelor de valorificare, deșeurile de ambalaje trebuie să fie înregistrate în evidențele contabile la o valoare contabila de minim 100 lei/tonă, a adăugat Daniela Neagoe. Mai mult, deșeurile de ambalaje trebuie să facă obiectul unei tranzacții duble de vânzare – cumpărare deșeuri de ambalaje de la operatorul economic la valorificator și una de prestare de servicii de valorificare.
Taxa pentru depozitarea deșeurilor la gropile de gunoi
Conform Directivei Europene privind deșeurile, Romania are obligația să atingă un nivel de minim 50% de reutilizare şi reciclare a deșeurilor provenite din deșeuri menajere, până în anul 2020. În acest context, începând cu 1 ianuarie 2014, s-a introdus gradual o noua taxă de penalizare a activității de eliminare finală a deșeurilor prin depozitare. În 2014, această taxa va fi de 50 lei/tonăși va creşte gradual, ajungând la 120 lei/tonăîn 2016. Prin introducerea acestei taxe, intenția autorităților a fost aceea de a încuraja valorificarea deșeurilor inerte și nepericuloase, de exemplu prin reciclare.
”Se presupune că pentru optimizarea taxei se va încerca pe cât posibil reducerea cantităților de deșeuri depozitate la gropile de gunoi. Reducerea acestor cantități este realizabilă prin acțiuni cum ar fi colectarea separată, sortarea, reciclarea şi valorificarea deșeurilor inerte și nepericuloase (de ex. hârtie, plastic, sticlă) ce provin din deșeurile menajere, subliniază Daniela Neagoe.Prin urmare, în loc să fie depozitate pentru eliminare finală la gropile de gunoi, cantități semnificative de deșeuri vor fi transformate, după reciclare, în materii prime sau chiar produse și reintegrate în circuitul economic.
