Adriana Halpert, Carmen Rudnitchi
Omul de afaceri romin Dinu Patriciu se afla pentru a doua oara i cursa pentru rafinaria Petromidia. si tot pentru a doua oara a intrat i linie dreapta, aflindu-se i negocieri cu Fondul Proprietatii de Stat (FPS) pentru achizitionarea a 70% din actiunile rafinariei.
in 1997, Petromidia USA (societate ifiintata special pentru cumpararea Petromidiei), la care Dinu Patriciu detinea 5% din actiuni, a ratat achizitia, pentru ca nu a ajuns la un acord comun cu FPS, i ceea ce priveste nivelul pretului de cumparare.
Va reusi acum Patriciu, presedintele Consiliului de administratie al Rompetrol, sa treaca de toate barierele pentru a-si adjudeca rafinaria de la malul Marii Negre? Blocajele tin de bani, dar si de reprezentarea intereselor competitorilor: unii aflati la lumina zilei, altii i umbra.
Deocamdata, Patriciu a trecut de primul hop. in lupta pentru Petromidia s-au angajat trei companii: Petrolexportimport, BTC Partners Inc. Carrollton din SUA si Rompetrol Group BV Rotterdam (care include Rompetrol Rominia). Rompetrol a reusit sa surclaseze ofertele celorlalti doi investitori, printr-o imprejurare fericita: certificatul de sarcini fiscale a scos din lupta Petrolexportimport, care avea datorii catre bugetul statului (aflate i litigiu), compania americana n-a convins nici ea din punctul de vedere al bonitatii.
Un investitor secret asteapta alegerile
Dar aceasta nu iseamna neaparat ca omul de afaceri romin si-a netezit drumul catre cumpararea actiunilor rafinariei. Desi nu sunt confirmate oficial, i piata circula informatii potrivit carora Petromidia este vizata de un alt investitor romin, care asteapta sa si-o adjudece dupa alegerile din noiembrie. Aceasta presupune ca procesul de privatizare a rafinariei sa sufere o noua aminare. Punctul sensibil al afacerii este dovada existentei capitalului de lucru, solicitata de FPS.
Este posibil isa ca zvonurile sa fie rodul modului i care au gindit functionarii FPS privatizarea Petromidiei si al bilbelor de care au dat dovada. Potrivit unor informatii confidentiale, pe ultima suta de metri, printr-o decizie a Consiliului de administratie al FPS sustinuta vehement de Radu Sirbu, presedintele institutiei, ofertantii au fost istiintati de obligativitatea depunerii itr-un cont bancar a unei garantii i valoare de 150 milioane de dolari. O cerinta greu de ideplinit de investitorii interesati de Petromidia, cu doar citeva zile iainte de depunerea ofertelor finale. Potrivit acelorasi surse, contestatiile ofertantilor au determinat revizuirea acestei obligatii, care i caietul de sarcini a luat o forma ce tinea mai degraba de marcarea de puncte, decit de asumarea acestei obligatii anterior semnarii contractului de vinzare-cumparare a rafinariei. in acest document se arata ca orice aport la capitalul de lucru mai mic de 150 milioane de dolari nu se puncteaza.
Totusi, vinzarea Petromidiei ramine ancorata i cerinta majorarii de capital care are doua componente: una vizeaza volumul investitiilor – 50 milioane de dolari – iar cea de a doua, capitalul de lucru al rafinariei, i suma de minimum 150 milioane de dolari. Un total de 200 milioane de dolari, la care se adauga pretul actiunilor, negociabil.
Petrolexportimport nu renunta la lupta
Nicolae Boeti, director i Fondul Proprietatii de Stat, afirma ca decizia constituirii capitalului de lucru este impusa de Consiliul de administratie al Fondului, pentru a asigura garantia functionarii rafinariei, dupa vinzare. „Daca noul proprietar nu va asigura functionarea rafinariei, degeaba o dai”, spune Boeti.
Dinu Patriciu raspunde sovaitor acestei obligatii. El admite ca va trebui sa constituie un capital de lucru, accepta valoarea investitiei de 50 milioane de dolari, dar spera ca negocierile sa stabileasca un grafic convenabil lui, pentru varsarea banilor i contul societatii Petromidia. Negocierile vor stabili, i cele din urma, viitorul rafinariei. Dar nu numai tratativele itre reprezentantii Rompetrol si FPS sunt hotaritoare.
Petrolexportimport n-a abdicat de la ideea achizitionarii rafinariei Petromidia. Excluderea companiei din cursa pentru societatea constanteana a fost contestata i justitie. Dinu Patriciu, decis sa nu piarda din miini rafinaria pe care o vizeaza de citiva ani buni, afirma hotarit: „Nu mi-e frica de Petrolexportimport”. insa planurile ii pot fi usor dejucate i justitie.
Daca cererea de chemare i judecata a Fondului Proprietatii de Stat, de catre Petrolexportimport, care contesta eliminarea din competitie, va fi admisa si se va obtine o ordonanta de suspendare a negocierilor icepute de FPS cu Rompetrol procesul de privatizare va suferi o prima aminare. Daca justitia se va pronunta favorabil societatii Petrolexportimport, care reclama lipsa temeiului legal pentru interzicerea participarii la negocieri („Legea nu permite astfel de masuri decit i ipoteza i care documentul i discutie – certificatul de sarcini fiscale – ar fi avut caracter de criteriu de precalificare sub conditia includerii
unui astfel de criteriu i anuntul de vinzare”, se arata i cererea de chemare i judecata a FPS), atunci privatizarea Petromidiei poate fi reluata, dar orizontul de timp va trece, cu siguranta, i perioada guvernarii viitoare.
Istoricul privatizarii Petromidia
Februarie 1997: Cabinetul Ciorbea anunta lista celor 42 de societati comerciale cu pierderi mari care vor fi restructurate, unde cap de afis statea Petromidia.
Aprilie 1997: Petromidia apare pe lista primilor zece agenti economici propusi pentru lichidare administrativa. Ulterior, societatea este scoasa de pe aceasta lista si oferita la privatizare. Tot i aprilie, conducerea Petromidiei anunta finalizarea documentatiei necesare privatizarii.
Mai 1997: Presedintele FPS de atunci, Sorin Dimitriu, anunta ca Petromidia va fi privatizata prin intermediul unei banci de investitii si ca s-au aratat interesate de cumpararea rafinariei trei companii straine – Daewoo, Glencore (firma omului de afaceri Dan Voiculescu) si Petromidia USA – si doua firme din Rominia – Concept Ltd. SRL si Atheneum Petroleum. Termenul de depunere a ofertelor pentru privatizarea rafinariei a fost prelungit pina la sfirsitul lunii iunie. Capitalul social al Petromidiei era la vremea aceea de 851,8 miliarde lei.
Iulie 1997: Procesul de privatizare a rafinariei a fost blocat i justitie pina i luna august, ca urmare a plingerii iaintate impotriva FPS de catre firma Concept Ltd. SRL, care a contestat caietul de sarcini. Tot i aceasta luna, SC Atheneum Petroleum SA din Bucuresti se retrage de la licitatia pentru privatizarea Petromidia.
August 1997: in ciuda litigiului existent cu Concept Ltd., FPS decide continuarea procesului de privatizare si icepe negocierile cu cele trei firme ramase i competitie.
Octombrie 1997: FPS selecteaza, dintre cele trei oferte, pe cea a firmei Petromidia USA Inc., cu care va continua negocierile. Petromidia USA a fost ifiintata de doua mari firme americane care opereaza i domeniul petrolului si o firma din Kuweit, special pentru cumpararea Petromidiei. Pretul de vinzare si valoarea investitiilor avansate de FPS totalizeaza circa un miliard de dolari.
Noiembrie 1997: Executivul aproba preluarea la datoria publica a creditelor i valuta acordate de Bancorex fostei Companii Romine de Petrol, din care Petromidia a facut parte. Datoriile sectorului de rafinare catre aceasta banca isumau 507, 3 milioane de dolari, din care Petromidia avea 120,51 milioane de dolari.
Ianuarie 1998: Apar primele semne de itrebare asupra tranzactiei. Fostul presedinte al FPS, Bogdan Baltazar, anunta ca Petromidia USA nu s-a dovedit un partener serios si ca din aceasta cauza s-ar putea relua procesul de privatizare a rafinariei.
Februarie 1998: Consiliul de Administratie al FPS hotaraste sistarea negocierilor cu Petromidia USA.
Iulie 1998: Petromidia este scoasa din nou la vinzare, dar la un pret mult mai scazut. rn
Octombrie 1998: FPS primeste de aceasta data doar o singura oferta, rn
respectiv a firmei turcesti Akmaya. rn
Ianuarie 1999: FPS icheie contractul de vinzare cumparare cu Akmaya, la valoarea de 745 milioane de dolari. rn
August 1999: A doua tentativa de vinzare a rafinariei a esuat la fel de lamentabil ca si prima. Autoritatile romine ajung la concluzia ca si Akmaya este un partener neserios, considerat chiar o masina de spalat bani. Astfel, contractul de privatizare icheiat cu turcii este reziliat. rn
Toamna 1999: FPS icearca sa dea Petromidia i administrare. Oferte i acest sens s-au primit de la SN Petrom si Rompetrol. incercarea a esuat din cauza neitelegerilor dintre FPS si Ministerul Industriei si Comertului. rn
Octombrie 2000: Petromidia este la a treia tentativa de privatizare, pentru care au iceput negocierile cu Rompetrol.rn
