Asa cum stim deja cu totii, in Romania, sectorul serviciilor catre populatie este destul de „subtire”, iar din punct de vedere calitativ, pe unele segmente, se caracterizeaza printr-un nivel scazut. In plus, fata de aproape toate categoriile de servicii si in special fata de cele noi (mai mult sau mai putin importate), suspiciunile concetatenilor nostri se constituie ca un stigmat asupra intregului sector al prestarilor de servicii catre populatie.
Este si cazul spalatoriilor si/sau curatatoriilor chimice. Impactul pe piata serviciilor nu a fost cel scontat si, in consecinta, numarul clientilor este destul de mic, vizavi de capacitatea de procesare/operare a utilajelor care intra in componenta unei spalatorii. Multe firme din tara, animate de dorinta de a oferi clientelei servicii la standarde europene (si nu neaparat de a face profit peste noapte) au facut investitii substantiale in aparatura si echipamente occidentale de curatat, spalat, apretat si calcat (masini de spalat cu came, cu capacitati cuprinse intre 5 si 30 kg, supercentrifuge de 10, 15 si 20 kg, uscatoare rotative, calandre uscatoare/calcatoare etc.); mai mult, s-au implementat tehnologiile moderne de spalare si curatire chimica, au fost elaborate retete eficiente de inmuiere, albire, scoaterea petelor de orice natura etc. De asemenea, unele firme si-au specializat angajatii in tehnicile moderne de servire a clientilor. Toate acestea au costat mii de dolari, finantarile facandu-se cu credite bancare cu dobanzi mari si scadente la termene de cel mult trei ani; iar facilitatile din partea statului au fost si sunt mult prea putine (doar Legea nr. 1/1991 privind protectia sociala si reintegrarea profesionala a somerilor). Iar daca mai amintim ca pentru spatii se platesc chirii lunare cuprinse intre 10 si 20 de dolari pentru metrul patrat, ajungem, inevitabil, la concluzia ca rentabilitatea unei astfel de afaceri este inca nesemnificativa.
Un alt aspect il constituie contradictia dintre potentialul ridicat al pietei si capacitatea majoritatii populatiei de a suporta tarifele. Si deoarece am amintit de tarife, chiar daca acestea sunt micsorate, contrar asteptarilor, numarul de clienti tot nu creste semnificativ. Explicatia cea mai la indemana consta in obisnuinta – mai ales a cetatenilor din provincie – de a spala acasa, ca doar si-au cumparat masini de spalat moderne, iar oferta de detergenti este coplesitoare. Si totusi, multa lume nu realizeaza ca este mai ieftin sa apelezi la unitatile specializate de spalatorie/curatatorie decat sa speli rufele la domiciliu; iar asa-zisa economie baneasca este relativa. Daca se aduna cheltuielile pentru energia electrica consumata de masina de spalat, de fierul de calcat, pentru detergenti, apret, solutie de limpezire etc. si se mai ia in considerare si timpul consumat pentru aceste operatiuni, timp in care se pot castiga bani dintr-o alta activitate lucrativa, se trage concluzia ca este mai rentabil sa apelezi la spalatorii.
Se curata orice articol textil
Similar, nici unitatile economice de genul restaurantelor, hotelurilor, internatelor, spitalelor etc. nu agreeaza contractele cu spalatoriile moderne, preferand sa se doteze cu propriile echipamente de profil, la care, bineinteles, trebuie sa asigure personal auxiliar de deservire; deci, o cheltuiala in plus. Practic, atat persoanele fizice, cat si cele juridice ignora superioritatea neta a serviciilor de spalatorie, atat din punct de vedere calitativ cat si in plan pecuniar.
Practic, firmele spala si curata orice tip de imbracaminte sau lenjerie. Preturile variaza in functie de gradul de murdarire. De asemenea, se tine cont daca clientul are contract de prestari servicii pe o anumita perioada, acordandu-se discont si daca articolele spalate, apretate, calcate si ambalate sunt transportate la domiciliu (pentru comenzi ce depasesc 10 kg). Exista doua variante de tarifare: la kilogram sau pe tip de articol (de imbracaminte sau lenjerie), iar timpul scurs de la preluarea si pana la onorarea comenzii este de 24-48 de ore.