In prima parte a anului trecut, piata la termen sibiana a fost dominata de tranzactiile realizate pe raportul leu/dolar. Insa incepand cu luna mai, interesul operatorilor (hedgeri sau speculatori) s-a indreptat catre evolutia raportului euro/dolar. Evolutia in dinti de ferastrau a monedei europene pe parcursul intregului an (cu exceptia lunii decembrie, cand euro s-a aflat pe un trend permanent crescator) a permis realizarea operatiunilor speculative.
Alin Aleman, broker la bursa din Sibiu, spune ca „aruncand putin privirea peste ultimii doi ani, dupa un calcul simplu putem constata ca in 2001 saltul cursului leu/euro a fost de 3.112 unitati, in timp ce cursul leu/dolar a crescut cu 5.653 unitati. In 2002, pana la data de 17 decembrie, devalorizarea leului a fost de 6.075 unitati in raport cu euro si de numai 1.922 unitati fata de dolar. Ceea ce se poate remarca este ca si in 2002 deprecierea leului in raport cu cosul euro-dolar s-a apropiat de cea inregistrata acum doi ani. Pentru 2003, al treilea an de guvernare al actualului cabinet, personal, nu vad o iesire din acest ritm. Analiza tehnica a paritatii euro/dolar duce, in linii mari, la o posibila crestere a dolarului american peste nivelul la care acesta este cotat in momentul actual. Acest fapt, coroborat cu intentia Bancii Nationale de trecere la euro ca moneda de referinta, cred ca va fi de bun augur pentru leul romanesc”. Cotarea directa a leului in raport cu euro ar oferi Romaniei un mare avantaj: „nu am mai importa intreaga volatilitate zilnica, uriasa, de la Londra, New York sau Tokyo”, considera Radu Limpede, analist financiar.
Pentru Toma Dosteteanu, director executiv al Casei Romane de Compensatie, decizia BNR de trecere de la dolar la euro, ca moneda de referinta, „deschide o noua perspectiva asupra relatiei leului cu valutele occidentale. Pana in prezent, salturile mari ale raportului leu-euro treceau relativ neobservate datorita concentrarii opiniei publice asupra raportului leu/dolar, fata de care se stabileau multe preturi de baza. Din 2003 se pare insa ca se va intampla invers, dolarul urmand sa fie cel care va inregistra salturi spectaculoase in raportul sau cu leul. Va dati seama cum ar fi ca in anul acesta sa se inregistreze o situatie inversa celei din 2002, respectiv dolarul sa se aprecieze cu, sa zicem, 5.000 de lei, iar euro sa creasca doar cu 2.000 – 2.500 lei. Pe fondul acestei situatii consider ca va trebui reconsiderat rolul hedgingului valutar in afaceri, mai ales in perspectiva autorizarii pietei de la Sibiu de catre CNVM”.
Pentru inceputul anului, paritatea euro/dolar a fost cotata la 1,03 dolari, in data de 23 decembrie. Pe pietele financiare internationale euro s-a apropiat insa de paritatea de 1,04 dolari, cea mai ridicata valoare a ultimilor trei ani.
Petronela Trif, director al Departamentului Optiuni de la BMFMS, considera ca sansele de castig pe piata optiunilor „sunt reale, indiferent daca piata futures creste, scade sau ramane la acelasi nivel. Totul este ca operatorul sa initieze acele pozitii care sa-i aduca profit, adica estimarile lui sa se dovedeasca corecte”.
In 24 decembrie 2002 s-a incheiat cel mai bun an din istoria pietei la termen de la Sibiu. Au fost realizate 290.000 de contracte la termen, valoarea acestora ridicandu-se la peste 2.622 miliarde lei. Comparativ cu anul 2001, in 2002 s-au inregistrat cresteri ale numarului de contracte tranzactionate de 64% in piata futures si de 25% in piata options, realizandu-se 221.781 contracte futures si 67.300 optiuni. 2002 a reprezentat anul in care a fost deschisa piata graului de panificatie, unde au fost tranzactionate mai multe mii de tone de grau.
Teoria si practica optiunilor
Optiunea este dreptul (dar nu si obligatia) de a cumpara sau vinde un contract futures, la un pret predeterminat, in orice moment dintr-o perioada specificata de timp (de regula, o luna). Detinerea unei optiuni ofera dreptul, dar nu si obligatia de a cumpara sau vinde contractul futures suport. In schimb, vanzarea unei optiuni implica obligatia vanzarii sau cumpararii contractului futures suport la pretul predeterminat, daca optiunea este exercitata de cumparator.
Optiunile prezinta un mare avantaj: sunt ieftine si flexibile. Riscul financiar maxim la care este supus un cumparator de optiuni este cel asumat la initierea tranzactiei, respectiv prima pe care este dispus sa o plateasca vanzatorului. In acelasi timp, profitul potential adus de o optiune este nelimitat.
Exista doua tipuri distincte de optiuni: PUT si CALL. Cumpararea unei optiuni PUT ofera dreptul detinerii unei pozitii short (de vanzare) pe contractul futures suport. De exemplu, daca ai cumparat o optiune PUT pe contractul leu/dolar scadent la 31 ianuarie, ai dreptul sa fii vanzator in contractul leu/dolar in orice zi din luna ianuarie (evident, daca te avantajeaza cursul leului). Cumpararea unei optiuni CALL da dreptul la o pozitie long (de cumparare) pe contractul futures de la baza optiunii. Important de retinut este ca optiunile CALL si PUT sunt contracte complet separate si distincte care ofera drepturi diferite. Ele nu sunt parti opuse ale aceleiasi tranzactii.
Pentru exemplificare, sa presupunem ca operatorii din piata futures preconizeaza, pentru sfarsitul lunii ianuarie, o crestere a dolarului peste pretul de 34.500 lei. Cea mai buna strategie de a castiga este aceea de achizitionare a unei optiuni CALL. Presupunem ca optiunea poate fi achizitionata la inceputul lunii contra unei prime de 250 lei/dolar. Daca la scadenta previziunea se dovedeste a fi corecta, iar dolarul atinge valoarea de 35.000 lei, cumparatorul va inregistra un castig de 500 lei/dolar, din care, scazand prima platita, ramane un profit de 250 lei/dolar.
Daca operatorii se asteapta ca la sfarsitul lunii ianuarie euro sa sufere o depreciere si sa atinga nivelul de 34.000 lei, cea mai buna decizie este cumpararea unei optiuni PUT: la pretul de exercitare de 34.000 lei/euro cu scadenta in ianuarie, contra unei prime de 200 lei/euro. Daca la scadenta din ianuarie euro inregistreaza valoarea de 33.700 lei, cumparatorii optiunilor PUT vor obtine un castig de 300 lei/euro, din care se scade prima de 200 lei/euro, deci un profit de 100 lei/euro.