Anul pe care il incheiem in curand a fost unul dintre cei mai dificili, dar si cu cele mai multe provocari. A debutat cu introducerea cotei unice de impozitare, masura contestata sau laudata, care si-a aratat si va arata si in viitor care sunt virtutile acestei simplificari. A venit apoi momentul 11 aprilie, cu liberalizarea contului de capital, eveniment asteptat cu emotie, dar care s-a consumat doar sub privirile specialistilor. Tot in primavara a inceput povestea, care parea nesfars
Anul pe care il incheiem in curand a fost unul dintre cei mai dificili, dar si cu cele mai multe provocari. A debutat cu introducerea cotei unice de impozitare, masura contestata sau laudata, care si-a aratat si va arata si in viitor care sunt virtutile acestei simplificari. A venit apoi momentul 11 aprilie, cu liberalizarea contului de capital, eveniment asteptat cu emotie, dar care s-a consumat doar sub privirile specialistilor. Tot in primavara a inceput povestea, care parea nesfarsita, a inundatiilor. Cele sapte reprize de inundatii au facut ca 2005 sa reprezinte un record nefast, cu pierderi de vieti omenesti si distrugeri de infrastructura.
Gripa aviara nu a facut decat sa completeze lista cu nenorociri din anul pe care ne pregatim sa-l incheiem, iar introducerea leului nou a fost perceputa mai degraba ca un moment de divertisment. Economia venea dupa un an cu o crestere impresionanta, de peste 8%, si era evident ca astfel de ritmuri de crestere nu vor mai putea fi atinse decat accidental. Paradoxal sau nu, consumul prea mare a fost problema principala in 2005. Cu banii ramasi din aplicarea cotei unice, cu cresterile de salarii de la sfarsitul anului 2004, romanii s-au aruncat cu frenezie in supermarketuri. In consecinta, pentru ca economia romaneasca nu poate sa se adapteze rapid la aceasta cerere imensa, importurile au crescut ingrijorator, adancind deficitul de cont curent. In 2005, ritmul cresterii economice nu va depasi, probabil, 4,5-5%, mic daca-l comparam cu 2004, remarcabil insa la nivel european. Tot in 2005 s-a intarit increderea investitorilor ca 1 ianuarie 2007 va fi anul integrarii Romaniei in Europa. Asta s-a reflectat si in cresterile inregistrate la Bursa de valori, dar si prin imbunatatirea calificativului care a fost primit de la agentiile de rating. La acest rating a contribuit si politica bugetara stransa; la sfarsitul anului vom incheia bugetul cu deficit numai daca vor fi facute mari eforturi pentru cheltuieli in noiembrie si decembrie. Dar aceste cheltuieli mai mari se vor reflecta si in nivelul inflatiei, aceasta fiind marea ratare a anului. Singurul obiectiv in ceea ce priveste inflatia a ramas un nivel sub cel de anul trecut.
Banca Nationala a avut cel mai incoerent an de dupa 1990. O tintire a inflatiei despre care s-a vorbit mult, o politica total neclara si, pe alocuri, pompieristica in ce priveste cursul, iar in curand vom totaliza pierderile pe care le va contabiliza BNR. Pe masura ce piata e tot mai libera, banca centrala da semne ca nu este pregatita sa gestioneze o astfel de situatie, asa cum reusea atunci cand deciziile administrative erau preponderente si BNR nu trebuia sa lupte cu fortele pietei. Trebuie amintit insa si un alt indicator extrem de important: rata somajului este in prezent de 5,5%, un nivel comparabil cu al tarilor cele mai asezate economic. Fie ca prin cota unica au iesit la suprafata locuri de munca, fie ca, mai ales, plecarea la capsuni a tinut aceasta cifra jos, cert este ca somajul nu pare a fi o problema.
“Paradoxal sau nu, consumul prea mare a fost problema principala in 2005.”