Au fost cele trei alegeri prezidențiale consecutive din SUA în care partidul în exercițiu, partidul Democrat, a pierdut. Întrebarea este: au salvat alegerile ”visul american/american dream”?  În Regatul Unit – spre deosebire de SUA – puterea politică s-a îndreptat spre stânga. Partidul Laburist a câștigat o majoritate parlamentară covârșitoare, punând capăt celor 14 ani de guvernare ai Partidului Conservator.

În aprilie, alegătorii din Coreea de Sud au acordat Partidului Democrat de opoziție majoritatea locurilor în Adunarea Națională, ceea ce a fost văzut ca un control asupra președintelui Yoon Suk Yeol membru al Partidului Puterea Populară. La începutul lunii decembrie, președintele Yoon a impus legea marțială și i-a acuzat pe liderii Partidului Democrat de activități „anti-statale”.

Adunarea Națională a anulat rapid decizia lui Yoon, votând în unanimitate ridicarea legii marțiale. Cauza suspendării: preşedintele Coreei de Sud a şocat ţara, după ce a impus legea marţială, pe motivul existenţei unor probleme bugetare. Totul a durat şase ore. Ulterior, pe numele său a fost emis un mandat de arestare pentru rebeliune, o infracţiune care poate fi pedepsită, teoretic, cu moartea şi i s-a interzis să părăsească ţara. Preşedintele sud-coreean a ordonat serviciului de securitate să fortifice complexul în care stă ascuns de câteva săptămâni, pentru a nu fi arestat de procurorii anticorupţie.

Gărzile acestuia au montat sârmă ghimpată şi au creat baricade cu ajutorul unor autobuze, pentru a împiedica accesul la reşedinţa acestuia, situată într-un cartier de lux supranumit Beverly Hills din Seul. Evenimentele rămân în derulare. Preşedintele sud-coreean s-a baricadat în vila sa şi a decretat că este în funcţie până în momentul în care Curtea Constituţională va decide contrariul.

Partidele de opoziție de diferite forme ideologice au câștigat puterea într-un set divers de națiuni, precum Ghana, Panama, Portugalia și Uruguay. În Africa de Sud, Congresul Național African nu a reușit să câștige majoritatea mandatelor Adunării Naționale pentru prima dată de la sfârșitul apartheidului. Partidul Liberal Democrat al Japoniei – care a guvernat țara în cea mai mare parte a perioadei de după cel de-al Doilea Război Mondial – și partenerul său de coaliție, Komeito, și-au pierdut majoritatea în parlament.

Primul Ministrul al Indiei Narendra Modi și partidul său Bharatiya Janata au câștigat a treia victorie consecutivă, dar au fost forțați să intre într-un guvern de coaliție. În Franța, decizia președintelui Emmanuel Macron de a organiza alegeri anticipate în vară a fost inversată de votul popular.

Alianța Centristă a lui Macron a pierdut teren atât în ​​fața Noului Front Popular de stânga, cât și în fața Mitingului Național de dreapta. În România alegerile au fost anulate de decizia Curții Constituționale. CCR a motivat decizia de anulare a alegerilor prezidențiale spunând că s-a constatat că „procesul electoral privind alegerea Președintelui României a fost viciat pe toată durata desfășurării lui și în toate etapele de multiple neregularități și încălcări ale legislației”. Noul scrutin va avea loc pe 4 mai, iar al doilea tur a fost planificat două săptămâni mai târziu, pe 18 mai.

Alegerile în lume și valul populist!

Frustrările față de clasa politică au creat oportunități pentru populiștii de dreapta și pentru alți contestatori ai partidelor tradiționale și a status quo-ului politic. Mai multe alegeri din acest an în Europa au evidențiat această tendință. Partidele populiste de dreapta, dintre care multe au făcut campanie pe platforme puternic anti-imigrație, au câștigat teren la alegerile parlamentare europene din vara acestui an.

Partidele din stânga și de centru au lucrat împreună pentru a menține Mitingul Național populist, de dreapta, al lui Marine Le Pen, în afara puterii, după alegerile parlamentare din Franța. Dar, totuși, partidul lui Le Pen și-a crescut semnificativ numărul de locuri pe care le deține în Adunarea Națională. La începutul lunii decembrie, Mitingul Național a votat cu Noul Front Popular, o coaliție de partide de stânga, pentru a pune capăt guvernului conservatorului Michel Barnier după doar trei luni.

În Austria, Partidul Libertății de extremă dreaptă a câștigat 29% din voturi la alegerile din septembrie – o pondere mai mare decât alte partide fiind și cel mai bun rezultat al său. După ce Nehammer, liderul partidului câștigător al alegerilor, a nu a reușit să formeze un nou guvern, s-a văzut nevoit să-și anunțe demisia. Preşedintele austriac Alexander Van der Bellen i-a cerut lui Herbert Kickl, liderul extremei-drepte, liderul Partidul Libertății (FPO), să formeze o majoritate pentru a guverna. Portugalia s-a alăturat listei națiunilor europene cu un partid populist, Chega, după alegerile din martie.

Partidul a câștigat 50 din cele 230 de locuri în parlament, în creștere de la doar 12 în 2022 și unul în 2019. Partidul Reform din Marea Britanie a câștigat a treia cea mai mare pondere din voturi la alegerile generale din Regatul Unit, cu 14%. Iar liderul său, Nigel Farage, a obținut, în cele din urmă, un loc în Parlament la a opta încercare. Alternativa pentru Germania a devenit primul partid politic de extremă dreaptă care a câștigat alegerile dintr-un land, în Germania, după al Doilea Război Mondial.

În ultimul deceniu, comentatorii au dezbătut în mod regulat dacă populismul de dreapta în Europa crește sau scade, pe baza rezultatelor celor mai recente alegeri. Dar povestea mai mare este că partidele populiste de dreapta au devenit încorporate în peisajul politic al Europei, perturbând în mod semnificativ politica continentului. În unele cazuri, partidele de dreapta au câștigat cele mai multe voturi, ca în Țările de Jos în 2023 și în Italia în 2022. Uneori au pierdut puterea, ca la alegerile de la sfârșitul lui 2023 din Polonia.

Dar acum sunt în mod constant competitivi în moduri în care nu au fost până relativ recent. Populiștii au avut succes și în afara Europei. În India, Narendra Modi poate să fi suferit un eșec la alegerile din acest an, dar încă domină politica națiunii. În Indonezia, Prabowo Subianto a câștigat alegerile prezidențiale pe fondul îngrijorărilor legate de palmaresul său în domeniul drepturilor omului.

Liderii de dreapta din America Latină oferă un amestec eclectic de ideologii. Dar, după cum a remarcat The Economist, mai mulți împărtășesc o opoziție față de avort, drepturile femeilor și drepturile LGBTQ+; o opoziție față de social-democrația; și o viziune dură asupra criminalității. Acest grup îi include pe Javier Milei, care a câștigat alegerile prezidențiale din Argentina în decembrie 2023, și pe Nayib Bukele din El Salvador, care a câștigat realegerea în funcția de președinte cu peste 80% din voturi și a fost susținut de un sprijin puternic pentru represiunea sa împotriva bandelor criminale.

Răspândirea populismului a coincis cu adâncirea diviziunilor politice asupra culturii și identității în multe națiuni. Sondajele efectuate au descoperit diferențe ideologice puternice asupra valorii tradiției în societate. Un sondaj transnațional Pew Research Center din 2022 a inclus o întrebare care explorează tradiția și schimbarea. Au întrebat respondenții dacă cred că țara lor va fi mai bine în viitor dacă își va păstra tradițiile și modurile de viață sau dacă este deschisă la schimbări în ceea ce privește tradițiile și modurile sale de viață.

În mare parte, oamenii acceptă schimbarea. În țările chestionate, o medie de 62% dintre adulți – inclusiv 63% în Statele Unite – spun că țara lor va fi mai bine dacă este deschisă la schimbări. Europenii spun în mare parte că țările lor vor fi mai bine dacă sunt deschise la schimbări, deși maghiarii sunt împărțiți în această problemă și majoritatea grecilor cred că țara lor va fi mai bine să adere la tradiții la fel ca și români. Oamenii din regiunea Asia-Pacific sunt mai susceptibili să vadă valoarea în a fi deschiși la schimbări, șapte din zece sau mai mulți având această opinie în Coreea de Sud, Singapore și Australia.

Rolul războaielor în cadrul alegerilor din 2024

Alegătorii acordă aproape întotdeauna prioritate problemelor interne față de provocările internaționale. Dar conflictele internaționale – în special războaiele Rusia-Ucraina și Israel-Hamas – au jucat totuși un rol important în anul electoral global din 2024. În multe națiuni, există diviziuni ideologice cu privire la modul de a face față invaziei Rusie în Ucraina și cu privire la sprijinul pentru Kiev.

Cu doar câteva zile înainte de alegerile din Regatul Unit, Farage, liderul partidului Reform din Marea Britanie, a reiterat afirmațiile anterioare conform cărora invadarea Ucrainei de către Rusia a fost „provocată” de „extinderea mereu spre est a NATO și a Uniunii Europene”. În Franța, Le Pen a criticat sancțiunile UE împotriva Rusiei și a cerut restricții asupra ajutorului francez pentru Ucraina și a avut ”cuvinte bune” în trecut pentru președintele rus Vladimir Putin și politicile sale.

În Slovacia, alegătorii l-au ales ca nou președinte Peter Pellegrini, un aliat apropiat al prim-ministrului pro-rus al țării, Robert Fico. Și partidele populiste de dreapta din Austria și Germania și-au exprimat rezerve cu privire la sprijinul pentru Ucraina. Mulți din dreapta ideologică din Statele Unite sunt, de asemenea, sceptici cu privire la sprijinirea Ucrainei. Când un proiect de lege privind ajutorul Ucrainei a fost adoptat de Camera Reprezentanților în aprilie 2024, republicanii au fost divizați, 101 au votat pentru și 112 s-au opus legislației.

La Conferința de Securitate de la München din februarie 2024, JD Vance – acum vicepreședintele ales – a spus că SUA ar trebui să ofere mai puțin ajutor Kievului. Și în calitate de candidat la Senat în 2022, el a spus: „Nu-mi pasă cu adevărat ce se întâmplă cu Ucraina într-un fel sau altul”. Sondajele Centrului de Cercetare Pew au documentat scăderea sprijinului în rândul republicanilor, de la invazia Rusiei, pentru acordarea de ajutor Ucrainei. Lista națiunilor care urmează să organizeze alegeri în 2025 include Canada, Chile, Germania, Jamaica, Norvegia și Singapore. Rezultatele vor arăta dacă titularii – și cei care sunt văzuți ca reprezentând status quo-ul politic – continuă să fie ținta nemulțumirii alegătorilor.

Ce ne așteaptă în 2025?

Prima întrebare este dacă China este pregătită pentru Donald Trump 2.0? După o succesiune de erori de politică, Beijingul se află într-o poziție economică precară și într-o poziție deosebit de slabă pentru a face față noilor tarife de la viitoarea administrație Trump. Dinamica dintre China și Taiwan este complexă, iar China este mai probabil să tragă lecții din eșecurile costisitoare ale Rusiei în Ucraina decât din specificul răspunsurilor primite de la Washington.

Pentru aliații americani, sprijinul acordat până acum Ucrainei, a demonstrat ceea ce Statele Unite sunt dispuse să facă pentru un non-aliat atacat. În al doilea rând un element cheie sau mai bine zis un vicepreședinte din umbră, Elon Musk, a preluat apeluri cu lideri mondiali și a adus națiunea în pragul unei închideri guvernamentale cu o serie de postări pe rețelele sociale. De când s-a raliat de partea lui Trump, el a modificat algoritmul puternicei sale rețele de socializare, X, pentru a se asigura că pozițiile sale politice primesc cea mai mare expunere posibilă.

El este în permanență alături de președinte și anul viitor va încerca să reducă cheltuielile guvernamentale. Puterea miliardarului – și apropierea de Trump – ar putea fi o temă majoră în anii următori începând cu 2025. În al treilea rând Europa postbelică va rămâne probabil concentrată pe provocările rusești la scară mică, menite să testeze credibilitatea NATO. Atât experții americani, cât și europeni nu anticipează o invazie pe scară largă a teritoriului NATO de către Rusia, deoarece o astfel de acțiune ar fi atât costisitoare, pe cât de riscantă pentru Rusia, care se așteaptă să fie precaută cu privire la repetarea eșecurilor experimentate în Ucraina.

Cu toate acestea, țările din față, adică țările de graniță cu Ucraina-Țările Baltice, Polonia și Romania- sunt considerate mai vulnerabile la provocări hibride ale Moscovei. Rusia ar putea aduna o forță mică pentru a ocupa o zonă limitată a Țărilor Baltice. Deși un astfel de eveniment a fost considerat improbabil pe termen scurt, nu a fost respins ca fiind complet neplauzibil pe termen mediu și lung. Între timp, grupurile din Europa de Vest și Centrală și-au exprimat îngrijorarea cu privire la potențiala oboseală de război care subminează angajamentele pe termen lung de descurajare credibilă și sprijin susținut pentru Ucraina în perioada postbelică.

În 2025 cea mai simplă dintre predicții este că Justin Trudeau, prim-ministrul al Canadei, va fi înlocuit la începutul anului (materialul este scris în decembrie 2024), după un vot de cenzură. După alegerile ulterioare, liderul conservator, Pierre Poilievre, apare ca noul premier (mai sunt pe listă Mark Carney, fostul guvernator atât al Băncii Canadei, cât și al Băncii Angliei… Chrystia Freeland, fostul prim-ministru adjunct care este binecunoscută la Bruxelles pentru rolul său în negocierea CETA, a acordului comercial UE-Canada și pentru perioada ei ca șef al biroului FT din Moscova… și Melanie Joly, actualul ministru de externe).

În Germania Friedrich Merz, de la Creștin-Democrați, va fi cancelarul Germaniei. Va câștiga alegerile pe 23 februarie, învingându-l pe actualul Olaf Scholz și pe Social-Democrați. Toate partidele centriste au fost lovite de ascensiunea celor mai puțin moderate, în special în estul Germaniei (deși nu este clar ce rol ar fi putut juca ciudatul atac terorist de la Magdeburg). Susținerea de către Elon Musk a AfD-ului de extremă dreapta este văzută ca un factor în popularitatea lor. Însă necazurile economice ale Germaniei continuă.

În 2025 Ucraina, va fi ”forțată” să intre în discuții de armistițiu cu Rusia și va  primi în continuare sprijin economic și militar din partea Occidentului. Volodimir Zelenski a fost de acord să organizeze alegeri generale. Războiul se va bloca, nu se va încheia. Rusia va continua să ocupe zone mari de teritoriul ucrainean. Țările NATO au convenit asupra obiectivului de a cheltui minim 2,5% din PIB pentru apărare până în 2030 dar cred că procentul se va ridica la 3% poate și mai mult la presiunea lui Trump (5%).

Este posibil să vedem o restructurare a NATO. Axa de influență guvernamentală a lui Trump s-a schimbat foarte mult de când și-a părăsit mandatul în ianuarie 2021. În timp ce fiica sa Ivanka Trump și soțul ei, Jared Kushner, au fost cândva proeminenți în campania pentru alegeri și chiar angajați ai Casei Albe, de atunci s-au îndepărtat de agitația zilnică a politicii. Ivanka Trump a precizat că nu are de gând să se întoarcă în aripa de vest și, deși Kushner a fost implicat în eforturile de tranziție, surse familiare cu gândirea lui au spus că este puțin probabil să-și părăsească firma cu capital privat.

În schimb, Trump s-a trezit să se bazeze pe oameni precum Donald Trump Jr., Elon Musk și Susie Wiles în timpul celei de-a treia curse pentru Casa Albă. Fostul președinte pare, de asemenea, dornic să îi răsplătească pe cei care l-au susținut – precum Robert F. Kennedy, Jr. – chiar dacă punctele lor de vedere există în afara curentului principal (Kennedy este adeptul teoriilor conspirației privind vaccinurile și face uneori comentarii antisemite). Întemeiat pe experiența sa în relațiile cu birourile juridice ale agențiilor, Trump va căuta să ofere guvernului, de data aceasta, avocați care să depună eforturi pentru a găsi argumente juridice chiar și pentru ideile sale cele mai radicale, mai degrabă decât să ridice îngrijorări.

Trump trebuie să se lupte cu încetinirea creșterii economice, cu o bursă care și-a pierdut puterea și cu executarea deportărilor de imigranți ilegali deja promise. Se apropie de împlinirea a 80 de ani și comentariile despre vârsta lui sunt în creștere. Mulți analiști cred că China reprezintă cea mai mare amenințare pentru continuarea dominației globale a SUA, atât din punct de vedere economic, cât și militar.

În timp ce Trump a fost mai circumspect, limitându-și majoritatea criticilor sale la comerțul cu China, el își ”umple” echipa de politică externă cu critici vocali ai Chinei. Noul președintele  l-a ales pe congresmenul din Florida, Mike Waltz, un fost colonel al armatei, în retragere, drept consilier pentru securitate națională – un post cheie în politica externă în cadrul Casei Albe (o poziție care nu necesita aprobarea comisiilor din Congres). Waltz a spus că SUA se află într-un „război rece” cu China și a fost unul dintre primii membri ai Congresului care a cerut boicotarea SUA la Jocurile Olimpice de iarnă de la Beijing 2022.

În octombrie, congresmenul Elise Stefanik, alegerea lui Trump pentru ambasadorul SUA la ONU, a acuzat China de „interferențe electorale flagrante și rău intenționate”, pe fondul unor informații potrivit cărora hackerii susținuți de China au încercat să adune informații de pe telefoanele fostului președinte. Donald Trump, l-a nominalizat pe senatorul Marco Rubio în funcția de șef al diplomației americane, cel care are interdicție de intrare în China. Viitoarea administrație se pregătește să navigheze într-o lume din ce în ce mai periculoasă, cu războaie în Europa și în Orientul Mijlociu și cu o concurență tot mai acerbă din partea Chinei în Asia-Pacific.

În 2020, Rubio a fost sancționat de guvernul chinez după ce a promovat măsuri de pedepsire a națiunii pentru represiunea împotriva protestatarilor pro-democrație din Hong Kong (la fel ca și alți 11 parlamentari și șefi de agenții din SUA). Relațiile dintre SUA și China au fost adesea dificile în timpul primului mandat al lui Trump, pe fondul disputelor comerciale și al pandemiei de Covid. Administrația Biden, care a păstrat multe dintre tarifele lui  Trump pentru China și a impus unele noi, a calmat doar oarecum apele. Acum se pare că următoarea administrație Trump va relua situația de unde a lăsat-o ultima.

Emmanuel Macron surprinde pe toată lumea spunând că intenționează să demisioneze mai devreme din funcția de președinte al Franței, înainte de alegerile din 2027. Musk o susține pe Marine Le Pen. Macron  spunea că plănuiește să scrie o piesă în șase acte despre zeul roman Jupiter.

”Puterea-crede Macron-este cel mai bine exercitată atunci când este învăluită într-un nor de mister”. Acesta este conceptul „jupiterian” dezvoltat de echipa sa pentru a ilustra viziunea asupra președinției. Jupiter, desigur, este zeul suprem al mitologiei romane, zeul cerului, al tunetului și al fulgerului. Deși 2025 poate prezenta un nou început, este puțin probabil să fie o călătorie ușoară.

Al patrulea guvern al Franței a fost format la sfârșitul anului 2024, dar rămâne incert dacă va rezista controlului parlamentar mult mai mult decât cel al lui Barnier. Este posibil să nu supraviețuiască negocierilor privind un nou proiect de lege bugetară, a cărui adoptare a fost amânată până în februarie. Reducerile de 60 de miliarde de euro și majorările de taxe aflate în centrul proiectului lui Barnier, care urmăresc să diminueze nivelul deficitului la 5% din PIB în 2025, vor fi probabil reduse pentru a-l face acceptabil din punct de vedere politic.

Marine Le Pen se pregătește pentru alegeri prezidențiale anticipate și nu are nicio intenție să joace un joc cu un guvern față de care se opune în mod fundamental. Ea va face tot posibilul ca acest lucru să se întâmple înainte de 31 martie, când se încheie procesul privind schema de delapidare a fondurilor UE (crearea de locuri de muncă false) în care ea se află în centrul ei, pe fondul riscurilor că i s-ar putea interzice să candideze pentru funcții publice. Noul prim-ministru François Bayrou s-ar putea confrunta și el cu dificultăți judiciare din cauza deturnării banilor UE de către partidul său de centru MoDem.

Șapte dintre cei mai apropiați aliați ai săi au fost găsiți vinovați într-o instanță inferioară la începutul anului 2024, iar Bayrou a fost achitat, dar un recurs este în lucru. Având în vedere instabilitatea parlamentară în curs, Macron ar putea fi înclinat să convoace noi alegeri legislative în vară, pentru că nu poate face acest lucru înainte de atunci. Influența și autoritatea Parisului în UE s-au diminuat considerabil de la alegerile europene, dar nu se va pierde fără luptă. Așteptați-vă ca Macron să depună toate eforturile pentru a bloca un acord comercial la scară largă UE-Mercosur. Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a încheiat negocierile în urmă cu trei sau patru săptămâni, spre nemulțumirea Parisului.

Eforturi suplimentare vor fi investite în continuare în sprijinul Ucrainei, deoarece discuțiile de pace încep să apară ca singura alternativă serioasă la retragerea ajutorului de către Donald Trump atunci când va deveni președinte al SUA. Macron a semnalat că vrea să fie chiar în centrul acestor negocieri și a difuzat deja ideea unei misiuni europene de menținere a păcii postbelice. Conform obiceiurilor președinților francezi de a ocupa scena internațională atunci când casa este în flăcări, ar trebui să vă așteptați să vedeți o mulțime de Macron la Bruxelles, Berlin, Varșovia și Roma.

Tandemul franco-german, în ultima vreme o mașinărie oarecum disfuncțională, ar putea găsi un nou impuls dacă liderul conservator Friedrich Merz va câștiga alegerile legislative germane din februarie. Este un francofil cunoscut, mai simpatic decât predecesorul său Olaf Scholz cu privire la împrumuturile comune ale UE și vede energia nucleară cu un ochi favorabil – muzică bună pentru urechile lui Macron. Cât privește relația cu China aici poate Macron să obțină o victorie diplomatică simbolică, convingând Beijingul să renunțe la tarifele de import pentru Cognac și Armagnac.

Nici nu a intrat bine în pâine și popularitatea premierului britanic Keir Starmer atinge la un minim istoric pentru orice prim-ministru din Marea Britanie. Sondajele arată că Nigel Farage a devenit cea mai populară figură politică, iar Partidul său Reformă arată mai bine organizat ca niciodată. Economia Marii Britanii a rămas ”plată” între iulie și septembrie și a stagnanta în întreaga a doua jumătate a anului 2024, sporind presiunea asupra lui Keir Starmer în legătură cu promisiunea sa de a reporni creșterea.

Regatul Unit a avut una dintre cele mai lente recuperări, dintre economiile avansate, de la efectele pandemiei de COVID-19, reflectând parțial vulnerabilitatea țării, la prețurile mai mari la energie ,după invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia în 2022. Efectele ulterioare ale Brexit-ului continuă să se resimtă, odată cu plecarea Regatului Unit din UE, până acum impunând costuri suplimentare pentru beneficii economice reduse. Eșecurile repetate ale guvernului central au zădărnicit eforturile de reducere a inegalității regionale.

Într-adevăr, guvernul Starmer și-a construit programul pe termen lung. Ideea de a guverna în jurul unei serii de obiective ambițioase ale sănătății-NHS, energiei curate, creșterii economice, străzi mai sigure și distrugerea barierelor în calea oportunităților – se află în centrul planurilor acestui guvern. Să vedem ce va realiza în 2025. Intrăm în 2025 cu un peisaj geopolitic dominat de politica externă.

A doua președinție a lui Donald Trump, războiul din Ucraina, imaginea din ce în ce mai incertă din Orientul Mijlociu, noile relații cu China și instabilitatea politică în Europa vor avea toate efecte seismice asupra Marii Britanii. Arena internațională poate înghiți timpul și energia unui prim-ministru, iar Starmer trebuie să evite să fie consumat total de afacerile externe. Englezi sunt nerăbdători pentru schimbare și însetați de o conducere sinceră, fără bâjbâieli.

După cum au descoperit alți lideri, politica externă nu câștigă niciodată alegerile. Dacă Starmer nu începe să livreze acasă, atunci Crăciunul din 2025 nu-l va prinde în Downing Street 10. Javier Milei, în Argentina, va sărbători îmbunătățirea condițiilor economice din țara sa, după un an de succes în care reformele sale radicale au reușit să stimuleze creșterea. Ca și anul trecut, m-aș aștepta ca Xi Jinping să rămână la putere în China ba chiar să o consolideze în ciuda unui murmur de nemulțumire în straturile elitei chinezești. Mă aștept și ca economia Chinei să se lupte cu o creștere mai mare în 2025.

Cu alte cuvinte, presiunea se va dezvolta asupra lui Xi. China se află într-un moment critic, marcat de încheierea celui de-al 14-lea plan cincinal, o perioadă care anunță de obicei o transformare pe măsură ce guvernul stabilește prioritățile politice detaliate. Această tranziție este și mai complicată de realegerea lui Donald Trump ca președinte al SUA, care introduce o incertitudine sporită în comerțul și diplomația internațională.

În acest mediu din ce în ce mai complex, Beijingul trebuie să navigheze într-un echilibru delicat între reformele interne, aspirațiile globale și strategiile de stimulare a rezilienței economice. Economia Chinei speră să-și recapete impulsul în 2025, alimentată de o serie de politici de stimulare lansate din septembrie 2024. Acestea includ reduceri ale dobânzilor, sprijin pentru sectorul imobiliar și cheltuieli publice extinse, care urmăresc să conducă economia spre o creștere estimată țintă de 5%. Cu toate acestea, provocările rămân.

Luând o pagină din cartea de joc a Chinei, Europa a anunțat planuri de a forța companiile chineze să transfere proprietatea intelectuală întreprinderilor europene din industrii selectate, pe lângă tarife. Se așteaptă ca inițiative precum Inițiativa Belt and Road (BRI) să joace un rol din ce în ce mai important în stimularea parteneriatelor internaționale și în extinderea piețelor.

Accentul pus de președintele Xi pe inovație ca pilon al competitivității globale asigură că aceasta va rămâne esențială pentru strategia economică a Chinei în 2025. Progresele în AI, Big data, Internetul obiectelor (IoT) și 5G/6G sunt anticipate să alimenteze în continuare modernizările industriale, poziționând China în fruntea progresului tehnologic. Printre acestea, IA generativă (GenAI) se evidențiază ca o prioritate cheie, cu potențialul său de transformare și de a crește productivitatea și a stimula inovația în afaceri. Întreprinderile chineze caută oportunități de extindere din ce în ce mai mult dincolo de granițe.

Strategiile lor globale includ diversificarea prin exporturi de produse, crearea de parteneriate tehnologice și intrarea pe noi piețe pentru a construi o amprentă globală solidă. Ultimul eveniment dar în niciun caz finalul este distrugerea frecventă a cablelor de comunicații și de energie din zona Mării Baltice. Secretarul general al NATO Mark Rutte a declarat că NATO își va „îmbunătăți prezența militară în Marea Baltică”, pe măsură ce marina Estoniei a început să patruleze un cablu submarin care furnizează energie din Finlanda.

Un alt cablu a fost deconectat de la rețeaua electrică în ziua de Crăciun, în ceea ce autoritățile finlandeze bănuiesc că este un caz de sabotaj deliberat. Cablul  submarin Estlink 2, care transportă electricitate din Finlanda către Estonia, a fost deconectat de la rețea, la puțin de o lună după ce două cabluri de telecomunicații au fost întrerupte în apele teritoriale suedeze din Marea Baltică. Cele 27 de state membre ale blocului au convenit la începutul acestei luni să pună pe lista neagră încă aproximativ 50 de petroliere din ”flota umbră” a Rusiei, folosite pentru a eluda sancțiunile occidentale, ducând numărul vizat la aproximativ 80 de nave. China este și ea implicată. Patrularea forțelor navale NATO în Marea Baltică, în 2025, va fi un obiect esențial al aliaților din zonă.

Post Scriptum: Cu Trump sugerând că ar putea să urmărească un acord de pace cu Vladimir Putin cu tema Ucraina sau să reducă total sprijinul pentru Kiev, legăturile dintre SUA, China, Rusia, Coreea de Nord și Europa vor rămâne în atenție și în 2025.

Recent, Donald Trump și-a modificat semnificativ poziția privind războiul din Ucraina, trecând de la promisiunea iluzorie de a încheia conflictul în 24 de ore la o potențială soluționare a lui în șase luni.⁠ Acum, Trump sugerează că va fi nevoie de cel puțin șase luni pentru a negocia cu Vladimir Putin. ⁠Un context strategic complicat. Obstacolele principale pe care Trump le întâmpină în abordarea conflictului sunt generate de propriile declarații și acțiuni.

Pentru Kremlin există o șansă reală ca SUA să-și retragă treptat sprijinul pentru Ucraina. În consecință, Rusia nu are niciun stimulent să participe la negocieri acum. Kremlinul mizează pe o îmbunătățire a poziției sale atât pe frontul militar, cât și în negocieri, pe măsură ce timpul trece. Slăbiciune sau strategie?

Trump are o oportunitate unică de a influența cursul conflictului, dar numai dacă adoptă o poziție fermă. Singura cale realistă pentru a forța Rusia să accepte negocieri de pace este prin întărirea sprijinului militar pentru Ucraina. Trump trebuie să arate clar că, în cazul refuzului de a negocia, SUA sunt pregătite să ofere și mai mult sprijin Ucrainei, ceea ce ar complica semnificativ situația Moscovei.

Pacea nu poate fi atinsă prin concesii unilaterale, ci printr-o strategie bazată pe echilibru de putere și presiune diplomatică. Dacă Trump își dorește cu adevărat să pună capăt conflictului, va trebui să demonstreze că este dispus să acționeze cu fermitate. Din punct de vedere economic, investitorii și guvernele așteaptă tarifele propuse de Trump asupra Chinei și răspunsul din partea Beijingului și a celorlalte națiuni din regiune dependente de comerț. Dar, dincolo de tarife, liderul Chinei Xi Jinping se va confrunta cu o creștere lentă la nivel intern și cu un sector privat ale cărui spirite agitate au fost înfrânate de efortul său de a întări controlul Partidului Comunist.

Alegerile pentru Bundestag-ul german din 23 februarie vor modela politica europeană în 2025. Economia Germaniei – cea mai mare din UE – s-a contractat pentru al doilea an consecutiv în 2024, iar coloana vertebrală tradițională a economiei sale, industria auto, se luptă să supraviețuiască. Noul guvern va trebui să se confrunte cu aceste probleme și să ofere un nou impuls conducerii UE și un sprijin mai mare pentru Ucraina.

Dincolo de Germania, noua Comisie Europeană este așteptată la începutul noului an să publice o carte albă privind apărarea, într-un efort de a deschide calea către o abordare mai coordonată și complet integrată a securității europene. NATO ține un ochi precaut asupra eforturilor UE, dar trebuie să lucreze împreună pentru a construi o bază industrială de apărare mai puternică în Europa.

Comisia Europeană a dezvoltat, de asemenea, o serie de instrumente de politică economică, de securitate și industrială menite să protejeze prosperitatea în cadrul UE, să reducă dependența de țările terțe și să stimuleze creșterea economică. Securitatea economică este o prioritate pentru cea de-a doua Comisie a lui Ursula von der Leyen, așa că este probabil ca UE să își dubleze această strategie, deoarece încearcă să se protejeze de impactul tensiunilor comerciale dintre SUA și China, pe măsură ce Trump preia din nou mandatul. Și totuși anul 2025 va fi anul ”lebedelor negre” așa cum scrie Politico (adică a evenimentelor imprevizibile).

Delta Dunării era cunoscută pentru pelicanii ei dar acum se pare că vom avea și ceva lebede negre care vor cuibării în zonă! În final  vă invit să încercați să vă dați seama care sunt răspunsurile la întrebările de mai jos. Va atrag atenția că nu există răspunsuri „corecte” aici, doar cele mai bune presupuneri: Marea surpriză în Ucraina în 2025 va fi…?;  Administrația Trump va fi șocată în 2025 când…? Cele mai mari știri din Orientul Mijlociu din 2025 vor fi…? „Surpriza Chinei” în anul 2025 va fi…? Liderul nord-coreean Kim Jong Un va uimi lumea în 2025 prin…? Lumea se va apropia mai mult de războiul nuclear în 2025 când…? Trebuie să răspundeți la fiecare întrebare pentru a vedea rezultatul. Este un test pentru fiecare din cititorii mei. Un An Nou cu bucurii, sănătate și prosperitate!