Anul 2024, cel mai cald din istoria observațiilor meteorologice
Anul 2024 a înregistrat cele mai ridicate temperaturi din istoria observațiilor meteorologice. Potrivit datelor ERA5, furnizate de Copernicus Climate Change Service, temperatura medie globală a atins 15,1°C, marcând o creștere de 1,6°C comparativ cu perioada de referință 1850–1900.
Astfel, 2024 devine primul an din istoria observațiilor meteorologice în care temperatura medie globală depășește pragul de 1,5°C, un obiectiv stabilit prin Acordul de la Paris din 2015.
Începând cu luna iunie, fiecare lună a anului 2023 a fost mai caldă decât luna corespunzătoare din orice alt an anterior (1940–2022), iulie și august fiind cele mai fierbinți luni înregistrate vreodată.
Depășirea valorii de 1,5°C nu este doar un prag „psihologic”, ci are implicații semnificative asupra sistemului climatic global. Este important de menționat că acest prag, stabilit prin Acordul de la Paris, se referă la o încălzire pe termen lung, mai degrabă decât la un an specific.
Aceasta se datorează faptului că fenomenul de încălzire globală într-un an anume poate fi influențat nu doar de schimbările climatice provocate de activitățile umane, ci și de fluctuațiile naturale ale climei pe termen scurt.
Depășirea pragului de 1,5°C, un semnal de alarmă
Depășirea pragului de 1,5°C în 2024 reprezintă un moment semnificativ și evidențiază necesitatea de a continua monitorizarea atentă a tendințelor climatice pe termen lung.
Pe măsură ce temperatura medie globală crește, depășirea acestui prag într-un singur an devine un semnal critic. Deși nu indică încă o depășire permanentă a acestui nivel, reprezintă o avertizare că, în viitor, astfel de valori ar putea deveni din ce în ce mai frecvente.
Având în vedere obiectivele stabilite de Acordul de la Paris, ceea ce este cu adevărat important nu este doar un record anual izolat, ci menținerea pe termen lung a temperaturilor peste acest prag, având potențialul de a declanșa efecte climatice ireversibile.
„De aceea, chiar și în fața unor depășiri temporare, e crucial să ne concentrăm pe reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și pe dezvoltarea unor politici și tehnologii care să ne mențină, în mod sustenabil, sub acest prag.
Stresul termic nu depinde doar de temperatura aerului, ci și de umiditate, radiația solară și viteza vântului, factori care se regăsesc într-un indicator numit Universal Thermal Climate Index (UTCI)”, a declarat dr. Bogdan Antonescu pentru Infoclima.
Stresul termic depinde și de umiditate
Practic, UTCI (Indicele de Disconfort Termic Universal) reflectă modul în care organismul resimte temperatura din mediul înconjurător, nu doar valoarea indicată de termometru, ci și factori precum umiditatea, radiația solară și vântul.
În 2024, perioadele cu stres termic provocate de frig (temperaturi resimțite sub −13°C UTCI) au fost mai rare decât în trecut, în special în regiunile de câmpie și sud, unde s-au înregistrat mai puțin de 200–300 de ore cu frig intens. Comparativ cu perioada de referință (1991–2020), numărul de ore cu frig intens a scăzut semnificativ în majoritatea regiunilor.
În schimb, numărul de ore cu stres termic din cauza căldurii (temperaturi resimțite mai mari de 26°C UTCI) a ajuns la 800–900 de ore în sud, iar în anumite regiuni din sud și vest, a crescut cu aproximativ 16 zile față de perioada de referință.
„Aceste schimbări se înscriu într-o tendință mai largă de încălzire globală și subliniază necesitatea măsurilor de adaptare (de exemplu, asigurarea apei potabile în perioade caniculare, protecția persoanelor vulnerabile) și de reducere a factorilor care contribuie la schimbările climatice (reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, conservarea pădurilor)”.
În 2024, în România s-au înregistrat 1140 de evenimente meteorologice extreme, dintre care:
- 706 cazuri de vânt intens,
- 235 de cazuri de grindină de mari dimensiuni,
- 199 de cazuri de precipitații intense.
