2024, politici și controverse fiscale. Ce ar trebui să aibă în vedere companiile în acest an?
Conform studiului global anual EY – Tax and Policy Controversy Outlook EY, reformele fiscale globale implementate de guvernele din întreaga lume devin din ce în ce mai interconectate, impunând companiilor să reacționeze prompt. Această evoluție sugerează posibilitatea unui sistem fiscal internațional mai stabil în viitor, dat fiind gradul crescut de coordonare între guverne.
Întrebările legate de influența Pilonului II BEPS asupra stimulentelor fiscale, chiar și pentru companiile care nu se supun direct normelor sale, sau modul în care creșterea transparenței va modela noile politici fiscale, constituie doar câteva aspecte la care specialiștii în domeniul fiscal caută răspunsuri.
Pe măsură ce guvernele examinează posibilitatea impozitării digitale, ajustarea normelor fiscale în conformitate cu Pilonul II BEPS și alte reforme fiscale pentru a-și atinge obiectivele politice și a satisface necesitățile financiare, vor apărea implicații complexe pe termen lung care vor influența mediul fiscal internațional și economia globală.
Impactul Pilonului II BEPS – creșterea transparenței și guvernanță fiscală
Pilonul II BEPS își propune să instituie un sistem armonizat de impozitare, obligând marile entități multinaționale (MNE) să plătească un nivel minim de impozitare, stabilit la o rată efectivă de impozitare (ETR) de 15% pentru veniturile generate în fiecare dintre jurisdicțiile în care își desfășoară activitatea. La momentul actual, numeroase jurisdicții au introdus deja în legislația lor națională normele Pilonului II, în timp ce altele lucrează în vederea implementării lor.
Această tendință de modificare a sistemului fiscal la nivel global subliniază și mai mult importanța stabilității fiscale. Evoluția actuală reprezintă o tranziție de la un accent exclusiv pe gestionarea litigiilor individuale la o abordare mai proactivă, în care riscurile sunt identificate, evaluate și gestionate mai devreme în ciclul de viață al controversei. Scopul este să se reducă apariția și impactul viitoarelor neînțelegeri, conform concluziilor studiului realizat de EY.
Informațiile necesare pentru rapoarte pot fi valorificate de către companii pentru a obține noi înțelegeri despre profilul lor operațional și pot fi utilizate proactiv în interacțiunile cu părțile interesate pentru a evidenția rolul și contribuția lor la economiile locale.
Pe de altă parte, administrațiile fiscale își întăresc transparența cu privire la prioritățile lor, oferind companiilor posibilitatea de a anticipa mai bine posibilele controverse și de a răspunde în mod proactiv.
„Astfel, controalele simultane și/sau multilaterale desfășurate în mai multe jurisdicții asupra aceluiași grup de companii ar trebui să ia amploare, în condițiile în care autoritățile fiscale române nu folosesc acest instrument transpus de foarte mult timp în Codul de Procedură Fiscală, spre deosebire de celelalte administrații fiscale din Europa. În același timp, și metodele alternative de soluționare a litigiilor care implică cel puțin două jurisdicții, cum este arbitrajul fiscal, ar trebui să capete amploare.
Din păcate, și la acest capitol autoritățile fiscale române lasă de dorit, de foarte multe ori contribuabilii fiind obligați să acționeze în instanță autoritățile fiscale pentru a-și respecta obligațiile de participare la soluționarea unei duble impuneri ca urmare a unei inspecții fiscale, fie în cadrul procedurii de soluționare amiabilă, fie în cadrul arbitrajului fiscal”, explică Emanuel Băncilă, Partener, coordonator Litigii și Inspecții Fiscale, Băncilă, Diaconu și Asociații.
În viitorul apropiat, se anticipează o creștere a utilizării acordurilor de prețuri în avans, în special deoarece companiile caută mai multă certitudine în lumina noilor norme din Pilonul II. Aceste programe implică o colaborare între contribuabil și administrația fiscală pe parcursul anului, pentru a revizui tranzacțiile ce vor fi incluse în declarația fiscală finală.
La ce ar trebui să fie atente companiile în continuare?
În următorii ani, se vor continua să se resimtă pe deplin efectele Pilonului II, cu noi jurisdicții angrenate în procesul de implementare, iar zonele de siguranță tranzitorii planificate să fie eliminate treptat. De asemenea, începând cu 2025, se va aplica pe o scară mai largă regula privind profiturile subimpozitate (UTPR).
Este crucial ca întreprinderile să monitorizeze îndeaproape evoluțiile legate de Pilonul II în toate jurisdicțiile relevante pentru operațiunile lor. Implementarea Pilonului II într-o țară poate influența rezultatele Pilonului II ale unei companii în alte țări, ceea ce impune ca factorii de decizie și administrațiile fiscale să fie la curent cu evoluțiile din diverse jurisdicții. De asemenea, va trebui să fie reconsiderate avantajele fiscale, deoarece multe dintre acestea ar putea fi afectate de aplicarea posibilă a normelor Pilonului II în alte jurisdicții.
În paralel, guvernele pot accentua utilizarea impozitelor specifice pentru a-și atinge obiectivele de sustenabilitate. Astfel, impozitele pe veniturile excepționale din sectorul energetic, taxele pe ambalajele din plastic și ajustările la frontiera de carbon (CBAM) devin din ce în ce mai frecvente, generând apariția unor noi taxe.
Datorită complexității tehnice a normelor Pilonului II și a modului în care acestea se aplică în diverse țări aceluiași venit, atât companiile, cât și administrațiile fiscale trebuie să prevadă și să gestioneze viitoarele controverse. Întreprinderile analizează cu atenție modul în care încheierea acordurilor prealabile de stabilire a prețurilor (APA) în prezent poate contribui la reducerea problemelor legate de Pilonul II în viitor.
Repercusiunile Pilonului I
Pilonul I avansează mai lent în comparație cu Pilonul II, iar anul 2024 este considerat un moment crucial în ceea ce privește noile reguli de alocare a profitului pentru companiile multinaționale. Pilonul I se bazează pe o formulă concepută pentru a majora proporția drepturilor de impozitare a veniturilor globale din afaceri alocate jurisdicțiilor de piață (cunoscută sub denumirea de Suma A). Aceasta este acompaniată de eliminarea Taxei Serviciilor Digitale (DST) și a altor măsuri similare.
Suma B a Pilonului I propune un sistem de randamente fixe pentru activitățile de bază de marketing și distribuție, care este conceput să funcționeze în cadrul tradițional al prețurilor de transfer, prin încorporarea în Recomandările OCDE privind prețurile de transfer. Spre deosebire de Suma A, Suma B nu este supusă unor praguri de aplicare, iar normele sale se aplică tranzacțiilor acoperite ale oricărei întreprinderi multinaționale.
„Jurisdicțiile pot alege să aplice sau nu Suma B, iar rezultatele privind stabilirea prețurilor în cadrul sumei B nu vor fi obligatorii pentru o jurisdicție care nu o adoptă.
Este important însă de menționat faptul că, în acest context, companiile, inclusiv cele din România, trebuie să monitorizeze dacă și cum jurisdicțiile relevante pentru afacerea lor aleg să implementeze Suma B, să evalueze dacă au tranzacții în sfera de aplicare care implică o jurisdicție ce implementează Suma B și o jurisdicție care nu o face”, explică Adrian Rus, Partener, Liderul departamentului Prețuri de transfer, EY România.
Deși obiectivul acesteia este de a reduce disputele privind returnările de marketing și distribuție, opțiunea pe care o conține suma B ar putea însemna, de fapt, o nouă sursă de controverse.
În anul 2024, se prognozează că activitatea de audit fiscal va cunoaște o intensificare la nivel global. Disputele vor deveni tot mai detaliate, solicitând o documentație mai exhaustivă și implicând echipe și tehnologii specializate din partea administrațiilor fiscale. În același timp, cerințele de conformitate fiscală vor continua să crească, punând presiune asupra întreprinderilor de a furniza documentație detaliată în termene tot mai strânse. Se vor dezvolta legături mai strânse între guvernanța fiscală și aplicarea sancțiunilor, astfel încât administrațiile fiscale să poată oferi tratamente mai favorabile contribuabililor care demonstrează o guvernanță fiscală solidă.
Aceste concluzii sunt bazate pe observațiile profesioniștilor EY Tax din 75 de jurisdicții, colectate în cadrul sondajului anual EY Tax Policy and Controversy Outlook la începutul anului 2024.
