Revista Capital a fost deschizător de drumuri în presa economică românească. O lungă perioadă de timp după apariţia primului număr, în decembrie 1992, revista a rămas singurul furnizor de informaţie utilă, credibilă şi relevantă pentru românii care încercau să se descurce în anii de început ai economiei de piaţă.
Studii de piaţă realizate la început empiric, analize ale comportamentului de consum făcute înainte de apariţia firmelor specializate de cercetare, articole despre cariere şi programe de dezvoltare personală, în anii în care nicio companie de management al resurselor umane nu intrase în ţară, sau analize în premieră pentru afacerile din piaţa media, de publicitate şi relaţii publice. Sunt doar câteva dintre domeniile în care Capital a fost pionier în presa românească, la fel cum tot revista noastră a fost printre primele publicaţii care a lansat o ediţie online. Site-ul www.capital.ro a apărut 1998, într-o perioadă în care puţini români foloseau internetul. În prezent, ediţia online a revistei are conţinut special, actualizat zilnic, şi se situează constant pe locuri din fruntea clasamentului celor mai accesate site-uri de ştiri economice, cu peste un milion de cititori unici în fiecare lună.
"Tunurile" tranziţiei, dezvăluite de Capital
Jurnaliştii revistei au descoperit în premieră mari “tunuri” ale perioadei de tranziţie, anchetele publicate contribuind la aşezarea economiei pe baze mai sănătoase: căderea unor bănci care, lăsate să funcţioneze în continuare, ar fi provocat dezastre asemănătoare celor numite Caritas sau FNI, demisia unor miniştri, demascarea unor mega-escrocherii, cazuri de corupţie, de deturnare de fonduri sau de spălare de bani.
În octombrie 1994, reporterii Capital au descoperit că în spatele firmei de asigurări Mondragon se afla un off-shore din Cipru. Mondragon a dat faliment, patronul plecând cu banii clienţilor. În aceeaşi perioadă, numeroase articole explicau de ce jocurile piramidale, de tip Caritas, vor provoca victime.
În anul următor, în plin scandal Caritas, Capital descoperă scrisorile nigeriene, care circulau pe e-mail şi promiteau beneficiarilor câştiguri de milioane de dolari dacă furnizau date despre conturile bancare. Tehnica a făcut victime şi după un deceniu.
O altă anchetă amplă desfăşurată de Capital în 1997, pe parcursul a cinci numere, a demonstrat că aşa-zisa bancă elveţiană Columna avea, de fapt, acţionari dubioşi din România. În urma articolelor, poliţiile celor două state demarează anchete judiciare. În 1998, revista trage primul semnal de alarmă asupra posibilei prăbuşiri a FNI, arătând că fondul oferea creşteri mult prea mari, în condiţiile în care 70% din acţiunile deţinute erau necotate. În acelaşi an, era demascată ingineria financiară prin care MCS, un aşa-zis holding româno-elveţian, a escrocat depunătorii cu peste 2,6 milioane de dolari. În 2000, redactorii Capital au demonstrat că banii plătiţi pentru asigurări de sănătate sunt utilizaţi de alte instituţii ale statului sau finanţează afaceri private. În acelaşi an, după ce Capital a scris timp de mai multe săptămâni despre criza financiară din Turcia şi despre implicaţiile ei asupra Băncii Turco-Române, a venit vremea să tragem o concluzie: „La BTR miroase a faliment“. Previziunea s-a confirmat, iar oficialii băncii au învinuit jurnaliştii Capital pentru prăbuşirea instituţiei.
Tunurile tranziţie au continuat şi după 2000, chiar dacă au devenit mai soficticate, iar Capital a continuat să le demaşte, fie că a fost vorba despre abuzurile făcute de companiile care foloseau date cu caracter personal, despre încercările puterii de a-şi subordona mass-media (cazul Mitrea TV), falimentul MTS Leasing, facilităţile obţinute netransparent la privatizarea Petrom de OMV, stimulentele încasate ilegal de angajaţii din ministere sau schemele recente de fraudare a băncilor.