In principiu, taxele si impozitele se percep pentru a putea administra un sistem care sa asigure servicii de baza cetatenilor: educatie, protectie, acces la justitie, servicii medicale minime etc. In Romania, nici una dintre aceste componente nu functioneaza ca lumea si, in plus, administratiile locale inventeaza chiar noi forme de jefuire a cetateanului, fara vreun scop precis. Este cazul taxelor pe animale de apartament, pe ghicit sau pe magar: greu de explicat cati bani se strang astfel si unde se duc ei, in final, cu exceptia cazurilor in care Curtea de Conturi ar putea face lumina in brambureala care s-a instaurat in acest domeniu.
Practic, administratia centrala si administratiile locale sunt libere sa instituie taxe de orice fel, cu cateva conditii, cum ar fi ca ele sa fie prinse in buget. Aceasta libertate, combinata cu o gestiune dezastruoasa a banului public si cu inertia contribuabilului, care nu este obisnuit sa traga autoritatile la raspundere pentru felul in care sunt cheltuiti banii, a facut posibila inflatia de taxe si impozite. Explicatia este simpla: cu cat banii sunt mai prost administrati, cu atat ajung pentru mai putine nevoi; asa ia nastere ideea de a impune noi biruri – bani in plus care vor fi la fel de prost administrati si, deci, din nou insuficienti. La nivelul Guvernului sau intr-un oras mare, sunt mai greu de sesizat situatiile in care banii sunt risipiti fara rost, cu exceptia cazurilor in care avem de-a face cu fraude de mari proportii. Dar este greu de inteles cum intr-un oras mic, intr-o comunitate locala cu cateva zeci de mii de persoane, trec aproape nesesizate incompetenta si fraudele comise de cei alesi. Un singur exemplu, dintr-o zona de langa Bucuresti: primaria a platit realizarea unei retele de canalizare, pe o strada recent construita.
Lucrarile au durat de trei ori mai mult decat trebuia, au fost refacute de doua ori, din cauza unui constructor total paralel cu meseria si, in final, reteaua de canalizare a fost terminata, dar tuburile nu comunica unul cu celalalt, astfel ca intreaga mizerie care ar trebui sa treaca prin canal se scurge in pamant; iar strada respectiva arata acum ca dupa razboi, cu doua tuburi de canal infipte la intrarea din drumul principal, in amintirea unei lucrari in bataie de joc. Revenind la ideea de mai sus, ar fi foarte usor pentru locuitorii din zona respectiva sa taxeze aceasta lipsa de responsabilitate, dar putini au invatat ca sanctionarea alesilor care nu fac fata functiei face parte din legile democratiei. In majoritatea locurilor din tara, cetatenii se resemneaza sa plateasca taxe si impozite cat nu merita, pentru a acoperi banii deturnati in urma unor astfel de „proiecte”.
In plus, contribuabilul roman suporta si alte perversiuni la care este supus de legislatie de aceasta data: prin sistemul stabilit pentru plata impozitului pe venitul global, orice roman este taxat dublu in cel putin o situatie: sumele care constituie taxe si impozite locale nu sunt deductibile la calculul venitului impozabil.
In concluzie, faptul ca Romania este campioana la numarul de taxe este usor de inteles daca luam in considerare felul in care sunt administrati banii varsati la diverse bugete.
