Mai râdem, mai glumim, dar azi vă solicit atenția asupra unui subiect extrem de serios: mitul că fondurile europene contribuie la dezvoltarea României.
Articolul de față nu este tocmai o analiză macroeconomică serioasă, din lipsă de timp și de informații complete, însă am convingerea că chiar și așa, “pe scurtătură”, cititorul atent și cu discernământ va înțelege gravitatea situației.
În cei 10 ani de când România este membră UE au intrat în țară, net, 27 mld. euro. O sumă colosală, după orice standard. O sumă din care s-ar fi putut construi, la un standard de cost mediu de 5 mil euro/km așa cum stabilea guvernul Boc, fix 5400 de km de autostradă. Adică am fi realizat nu doar absolut tot ce promitea Dan Șova…ci de două ori mai mult. Și tot ne-ar mai fi rămas mărunțiș pentru încă vreo 1000 de km de drumuri expres, adică genul de șosea cum este acum între Ploiești și Comarnic. Harta autostrăzilor României ar fi arătat, cu voia dvs., așa:
Adică am fi avut și autostradă personală pentru rezervația prințului Charles de la Viscri (ceea ce nu știu dacă i-ar fi plăcut neapărat), și autostradă prin pustietățile ținutului secuiesc, și una de la Cluj la metropola din nordul țării – Botoșani, și multe altele pe care le-aș fi putut adăuga cu rozaliu, dar îmi este teamă că deja vă dor ochii. Oameni buni, 5400 km înseamnă un drum de aici până în China, cam asta este ideea.
Bun. Nu avem nimic din toate acestea, dar hai să nu ne batem iarăși capul de ce. Mai bine să luăm lucrurile din altă perspectivă.
Din 2007 până în prezent, fondurile astea europene de 27 mld. euro reprezintă, ca medie anuală, aproape 2% din PIB-ul României – care, cumulat, mi-a dat mie că este vreo 1,4 trilioane euro. Cine are chef poate să facă calculele, eu am folosit datele FMI privind PIB, în dolari, și cursul mediu dolar/euro pentru fiecare an. Deci, România a primit în fiecare an cam 2% din PIB de la UE. Un pic mai puțin mi-a dat mie, 1,9%, dar am zis să rotunjesc.
Știți cât a fost creșterea economică anuală medie înregistrată în ultimul deceniu? Vă zic eu, direct de la Eurostat: 2,5%. Deci, în 2007-2016, PIB-ul României a crescut anual cu 2,5%, în condițiile în care țara a primit simultan de la UE 2% din PIB an de an. Acum, la așa potrivire de cifre, simplificând lucrurile, putem analiza două ipoteze:
fie creșterea economică s-a datorat decisiv subvențiilor europene și, prin urmare, în absența acestora am fi fost fiii ploii;
fie fondurile europene au avut impact zero asupra creșterii economice.
Eu zic că a doua variantă este corectă. Pe ce mă bazez? Well… în absența unor studii mai serioase care să arate inutilitatea monstruoasă a fondurilor europene (logic, nimeni nu finanțează așa ceva…), mă bazez pe câteva observații de bun simț.
În primul rând, creșterea asta economică de 2,5% este o creștere mizerabilă, la jumătate față de media înregistrată țările emergente. Putem presupune că este o creștere oarecum inerțială, care provine din resorturile brumei de capitalism autentic existent în România. Am fi avut-o oricum, și fără fonduri europene.
În al doilea rând, știți cât a fost creșterea economică anuală medie de până la momentul aderării la UE? Adică în perioada 1990-2006? A fost 1,2% (pe baza cifrelor de aici). Deci, în perioada de după Revoluție, care include anii de colaps ai economiei planificate central, haosul și populismul post-revoluționar, lipsa reformelor etc. PIB a crescut cu 1,2% anual. Atenție, perioada 1990-2006 cuprinde două momente de criză (imediat după ’89 și 1997-1999)! Spre comparație, perioada 2007-2016 cuprinde două boom-uri și o singură criză (2009-2010), deci mi se pare că cifra de 2,5% creștere economică înregistrată în acest interval este mai degrabă superioară trendului istoric pe termen lung, strict din motive ce țin de alegerea perioadei. Ce vreau să spun, în fond, este că diferența dintre prima și a doua perioadă, sub aspectul creșterii PIB, nu este cine-știe ce. Dacă România a avut creștere de 1,2% într-o perioadă foarte tulbure a istoriei, creșterea de 2,5% de după 2007 pare de bun-simț. Adică inerțială, cum ziceam.
În al treilea rând, după 2007 România a atras investiții străine egale cu cele atrase până la momentul aderării la UE. Adică vreo 30 mld. euro – coincidență! – exact câte subvenții europene am primit de la UE. Nu este logic să presupunem că creșterea investițiilor străine, care și-au sporit considerabil ritmul, și-a pus amprenta asupra ritmului de creștere economică, pe care l-au săltat de la 1,2% la 2,5%? Ba da, este foarte logic. Să mai menționăm că la capitolul investiții străine nu am inclus banii transferați în țară de “căpșunari”, care depășesc investițiile directe.
În al patrulea rând, dacă banii europeni ar fi avut vreun impact, acest impact ar fi trebuit observat undeva. Unde propuneți să ne uităm ca să-l descoperim? La numărul șomerilor? Doar banii europeni poartă o pronunțată amprentă… “socială”. Cu regret vă informez că România are în prezent cam același număr de șomeri pe care îi avea și în 2007, adică vreo 600 000 de persoane. În condițiile în care din țară au emigrat 2,5-3 milioane de oameni, nu vi se pare că efectul fondurilor europene este sublim dar lipsește cu desăvârșire?
Deci unde vreau să bat? Păi vreau să spun că subvențiile europene au avut efect zero asupra creșterii economice pe termen lung. Singurul lor scop a fost să umfle bugetul de stat, de unde s-au împărțit mai departe pomeni electorale. Bine, partea leului și-au luat-o mai întâi baronii fondurilor europene, nobilimea de câteva zeci de mii de oameni cu mapa care umblă prin țară și “fac proiecte”, proiecte a căror viabilitate economică nu a fost niciodată măsurată. Și-au mai tras de aici niște bani “băieții deștepti”, prin ajutoare de stat și achiziții publice, dar nu o să vă mai rețin cu detalii fiindcă sunt convins că știți deja magnitudinea astronomică a hoției și a risipei. Pe scurt, fondurile europene nu au făcut decât să întrețină o breaslă birocratică servilă, să întârzie și să împiedice reformele structurale (ați mai auzit de vreo privatizare? sau de reforma sistemului de pensii?), acționând ca o povară pe umerii României – deci frânând, nu accelerând, creșterea economică.
La mai mare.
BOGDAN GLĂVAN,
profesor de economie, autorul site-ului bogdanglavan.ro și al blogului logec.ro