Modul cel mai sigur de a rata o lucrare este de a începe de-a valma 32 de treburi deodată, fără priorităţi, fără mo­ni­to­ri­za­re, fără să crezi în ele.

Guvernul PDL-PSD este delicios! „Thumb up!“ – cum ar suna cro­nicile de film de peste Ocean – pentru prestaţia miniştrilor noştri, actori în serialul „Criza“. Săptămânal, primim doze dodoloaţe de umor de la Palatul Victoria, mai rău decât în scheciurile cu Amza Pellea. În fapt, actul gu­vernării a început să semene tot mai mult cu Seinfeld: un show despre nimic! Am crezut mereu că românii sunt mari specialişti la a sta degeaba şi a-i critica pe cei care fac ceva. E un obicei dăunător şi distructiv prin demotivarea celor care acţionează. Mai ales dacă exagerăm cu critica atunci când evaluăm prestaţia Puterii, act ce necesită o anumită doză de altruism. Conducătorii unui popor trebuie să-şi subordoneze interesul per­sonal celui naţional. De aici, teoria aceea cu aleşii care trebuie să fi făcut bani înainte de intrarea în politică şi nu invers. Din punctul ăsta de vedere. stăm bine. Socotind averile cumulate ale miniştrilor, avem cel mai bogat guvern de după ’89. Din păcate, ăsta este singurul lucru bun pe care l-am găsit despre guvernul actual. Până mai ieri, când am luat act de existenţa a 32 de măsuri anticriză. Treizeci şi două!!!

Orice manager a auzit noţiunea de obiective SMART. Ideea e că dacă vrem să ducem o treabă la bun sfârşit, orice ne propunem trebuie să fie simplu, măsurabil, posibil de atins, rezonabil şi clar poziţionat în timp. Este cazul vreuneia dintre cele 32 de măsuri propuse? Nu am auzit nicio voce avizată care să răspundă DA sau măcar POATE la această întrebare. Chiar şi numărul acesta este descurajant din start. Modul cel mai sigur de a rata o lucrare este de a începe de-a valma 32 de treburi deodată, fără priorităţi, fără monitorizare, fără să crezi în ele. Fiindcă ne-a fost evident că nici măcar ministrul economiei nu crede că pe baza acestei liste de măsuri se poate construi ceva. În fapt, ceea ce a făcut până acum Guvernul îmi aduce aminte de o scenă din Seinfeld. Jerry mărturiseşte spăşit că de când s-a îngrăşat obişnuieşte să-şi descoasă etichetele cu măsura de la haine şi să-şi coasă în loc unele mai vechi cu măsuri mai mici, de când era mai subţire. Seamănă cu parada miniştrilor conduşi de Emil Boc – acest George Constanza mi­oritic -, care au ieşit în faţa naţiunii şi ne-au explicat cum restructurează organizaţiile din subordine dând afară mii de oameni. Doar că respectivii s-au dovedit că nu erau angajaţi. Guvernul a slăbit doar din grăsimea pe care plănuia s-o acumuleze.

Încrezător în principiul că e mai bi­ne să lauzi decât să critici, felicit pe domnii Boc şi Geoană pentru inspiraţia pe care o aduc tinerei generaţii de cineaşti, scriitori şi actori. Un serial inspirat din realitatea de azi are şanse mari să rivalizeze în absurd cu „Moartea domnului Lăzărescu“. Propun ca episodul de săptămâna asta să se numească „32 de pisici negre“. Nu de alta, dar atunci când nu se va realiza niciuna din măsurile anticriză ni se va explica doar că am avut ghinion.