Pe tema dezvoltarii regionale, a diminuarii decalajelor dintre zonele defavorizate si a prevenirii aparitiei altor disparitati economice se bate moneda de multi ani. Este un subiect sensibil. Conditie a preaderarii Romaniei la Uniunea Europeana si de accesare a fondurilor structurale si de coeziune, capital electoral pentru orice guvern sub care proiectele de reconstructie economica in teritoriu ar da rezultate, dezvoltarea regionala ramane un concept frumos, dar vag. Dezechilibrele majore din economie, lipsa de comunicare institutionala, orgoliile si jocurile politice, pe scurt, haosul generalizat fac extrem de dificila sarcina institutiilor a caror menire este elaborarea planurilor de dezvoltare.
Din august 1988, s-au bifat cateva indepliniri de obiective in aceasta directie. Au fost stabilite cele opt regiuni de dezvoltare, s-au constituit consilii pentru dezvoltare regionala in fiecare dintre acestea, s-au infiintat agentiile pentru dezvoltare regionala precum si Agentia Nationala pentru Dezvoltare Regionala. Cel putin teoretic, la capitolul constructie institutionala stam bine. Daca tin ritmul cu programarea stabilita de comun acord cu Delegatia Comisiei Europene in Romania, Guvernul, autoritatile si colectivitatile locale si regionale vor beneficia, in perioada 1999 – 2000, de 33 milioane euro. Banii se aloca pe doua mari directii: 18 mil. euro pentru investitii si 15 mil. euro pentru asistenta tehnica. Bugetul Romaniei cofinanteaza si el proiectele de investitii, cu 25% din valoarea acestora. Investitiile vor fi orientate spre restructurarea industriala, combaterea somajului pe termen lung, integrarea tinerilor pe piata muncii, adaptarea muncitorilor la schimbarile economice, precum si catre obiective in zonele rurale.
Ambitia nu se pupa
cu realitatea
Greul insa de abia incepe. Institutiile, desi infiintate conform proiectelor initiale, nu functioneaza cu motoarele din plin, iar realizarea planului de dezvoltare a Romaniei pe termen lung sta sub semnul incertitudinii.
„Este ambitia mea personala sa demonstrez ca Guvernul Romaniei poate finaliza un plan de dezvoltare care sa combata disparitatile economice”, spune Liviu Marcu, presedintele Agentiei Nationale pentru Dezvoltare Regionala. Ii va fi destul de greu sa se mandreasca prea curand cu realizari. Semnalele transmise de cele opt agentii de dezvoltare regionala din teritoriu sunt un argument.
Conform programarii, in perioada 15 mai – 1 iunie, agentiile regionale trebuiau deja sa finalizeze proiectele de dezvoltare si sa inceapa campania de promovare in vederea organizarii licitatiilor. Nici macar o singura agentie nu s-a putut incadra in termen. Directorii agentiilor au probleme cu banii, cu angajarile, nu au logistica, nu au acces la surse de informare. Agentia Nationala asteapta de la agentiile regionale ceea ce nici un guvern in ultimii noua ani nu a reusit sa faca: intocmirea unor situatii exacte cu disparitatile regionale, profilul fiecarei zone in parte, prioritati economico-sociale, actiuni si proiecte de dezvoltare.
Luminita Mihailov, directorul agentiei de dezvoltare regionala din zona sud-est se lupta sa finalizeze profilul regiunii si sa identifice dezechilibrele majore. Nu are inca tot personalul angajat. De ce? „Functionarii agentiei sunt platiti din bugetele locale, iar bugetele locale au fost definitivate cu putin timp in urma. Nu am avut cum sa angajez oameni si sa nu le platesc salariile”. Situatia a iscat un cerc vicios. „Pentru ca nu aveam personal, nu am primit de la PHARE echipament. Nu avem deci calculatoare. Si chiar daca le-am avea, degeaba. Nu avem informatii.” Accesul la date este problema cea mai sensibila. Agentiile regionale ar trebui sa lucreze cu filialele teritoriale ale FPS, care sa le puna la dispozitie planurile de restructurare. Ar trebui sa cunoasca politicile sectoriale ale ministerelor de resort din industrie, comert, agricultura, transporturi, munca si protectie sociala. Practic, ar trebui sa stie ceea ce toate aceste ministere nu sunt in stare sa lamureasca: incotro ne indreptam, ce industrii raman, la ce industrii renuntam, ce oportunitati de dezvoltare economica putem specula. „Pe Braila, FPS local nu putut nici macar sa-mi dea informatii pe perioada ‘95-’97. Nu au situatiile definitivate”, mai spune Luminita Mihailov.
Imaginatia tine loc
de informatie
Tactica pe care regiunile au decis sa o adopte este descrisa de Horia Imbri, directorul agentiei de dezvoltare al regiunii vest: „Noi mergem inainte cu strategia, ne imaginam prioritatile economico-sociale zonale si dam drumul la proiecte”. Nu au incotro, daca vor sa prinda finantarea Uniunii Europene pentru dezvoltare regionala. Cat de precise vor fi strategiile din imaginatie, ramane sa decida Agentia Nationala, catre care vor fi trimise toate documentele. Agentie care, spun directorii regionali, le-a dat indicii foarte vagi despre criteriile de eligibilitate cerute de UE pentru a da bani de investitii. „In martie, cand a avut loc prima sedinta a Consiliului National pentru Dezvoltare Regionala, presedintele Liviu Marcu ne-a prezentat niste criterii, acum ni s-a transmis sa nu ne grabim cu proiectele, ca ni se vor mai face si alte precizari”, spune Horia Imbri, in conditiile in care aceste proiecte trebuiau sa fie deja gata, iar licitatia in curs de organizare.
Termenele se scurg cu repeziciune. Programul elaborarii strategiilor de dezvoltare regionala arata ca la data de 1 iulie incepe selectia proiectelor de finantare care urmeaza sa castige licitatia, iar pana in septembrie trebuie sa-si dea acceptul si Delegatia Comisiei Europene la Bucuresti, astfel incat, in octombrie, banii sa intre in circuitul investitional. Desi Agentia Nationala gandeste optimist, adica nu vede decat impliniri, oamenii care pun umarul la descalcirea itelor regionale sunt destul de sceptici. Este un an de hei-rup, in care regulile se fac pe masura ce partida are loc, iar scorul da emotii de pe-acum.