Finanţarea nu este singura piedică în calea restaurării monumentelor. Deficitul de forţă de muncă specializată şi legislaţia ineficientă ameninţă existenţa a mii de clădiri istorice.
Numărul mic de specialişti, raportat la suma lucrărilor care ar trebui efectuate la cele peste 20.000 de obiective din lista monumentelor istorice din România este un prim semnal de alarmă cu privire la şansele refacerii imaginii de altădată a clădirilor cu valoare arhitectural-istorică. În prezent, Registrul Specialiştilor în Domeniul Restaurării şi Conservării Monumentelor şi al Experţilor în Domeniul Protejării Monumentelor cuprinde 460 de membri atestaţi de Ministerul Culturii şi Cultelor şi Patrimoniului Naţional (MCCPN), din care 123 sunt experţi, iar restul, specialişti. Lista monumentelor istorice din România, publicată de Institutul Naţional al Monumentelor Istorice, cuprinde aproximativ 29.000 de obiective, incluzând monumentele de clasă A şi B şi siturile arheologice. Lucrările de restaurare necesare pentru o mare parte din acestea presupun conlucrarea mai multor categorii de specialişti arhitecţi-restauratori, artişti plastici, istorici, arheologi, ingineri de structuri, ingineri de instalaţii, fizicieni, chimişti, geologi etc. Pe piaţă activează 224 de operatori economici specializaţi pe subdomenii ale acestei activităţi extrem de riguroase. Investiţia unei astfel de firme în aparatura de cercetare, indispensabilă în executarea de restaurări, este de ordinul sutelor de mii de euro.
Octavian Ciocşan, expert restaurator, fost membru în Comisia de avizare şi, în prezent, membru al Uniunii Naţionale a Restauratorilor de Monumente Istorice (UNRMI) şi manager general al firmei Cons-Art SRL Craiova, precizează că „atestările se obţin foarte greu, iar tinerilor le este aproape imposibil să pătrundă, pentru că este un circuit închis“. În plus, „majoritatea lucrărilor de restaurare sunt finanţate din fonduri europene, pentru care timpul de proiectare şi contractare este limitat. Prin urmare, doar cei deja autorizaţi pot avea acces la aceste proiecte. Din acest motiv, se renunţă la multe dintre ele, pentru că nu există specialişti“, a explicat Ciocşan.
Internetul, o palidă şansă pentru majoritatea monumentelor
Totuşi, lupta pentru protejarea patrimoniului cultural continuă, cu sprijinul a numeroase asociaţii şi organizaţii neguvernamentale, dar şi a ministrului culturii, Theodor Paleologu. El a anunţat că în acest an va fi publicată Cartea Neagră a Patrimoniului, care va cuprinde şi un Cod de patrimoniu ce va facilita trasarea priorităţilor în acest domeniu. „Contează foarte mult fie şi atragerea atenţiei“, spune David Chifiriuc, preşedinte al Asociaţiei Prietenii Muzeului Naţional de Istorie. „Noi sperăm că, pe măsură ce tot mai mulţi cetăţeni vor intra în contact cu aceste obiective, chiar şi prin vizualizarea pe internet a unor imagini cu monumentele, interesul va creşte. În străinătate, domeniul restaurărilor este unul din cele mai dinamice, pe când la noi nu se remarcă încă un interes crescut în rândul arhitecţilor tineri. În general, ei sunt interesaţi de proiectele de arhitectură modernă, şi nu neapărat de atestarea în domeniul restaurării. Prin urmare, pentru că multe din cele 20.000 de monumente nu mai pot aştepta dezvoltarea acestui domeniu, încercăm să păstrăm măcar virtual imaginea lor.“ Ce mai rezervă acest an pentru soarta monumentelor rămâne de văzut. Cert este că, în principiu, acest domeniu nu este afectat de criză. „Având în vedere faptul că sumele pe care UMP le administrează provin dintr-un credit extern ferm cu BDCE (Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei – n.r.), proiectele nu sunt influenţate de contextul economic actual. Mai mult decât atât, scăderea preţurilor în domeniul construcţiilor, precum şi creşterea concurenţei în acest sector duc la o arie de selecţie mai mare de antreprenori generali pentru lucrările pe care le desfăşurăm şi la o reducere a costurilor de execuţie“, declară Bogdan Trîmbaciu, director general al UMP din cadrul MCCPN.
200 de milioane de euro trebuie să fie accesate de la UE
Dacă în 2004 numărul monumentelor restaurate sau în curs de restaurare era foarte redus, o mare parte din acestea fiind la momentul respectiv într-o stare avansată de degradare, în ultimii ani s-au remarcat câteva încercări de salvare a lor, prin lansarea unor programe naţionale de restaurare. Astfel, lucrări de restaurare cu o valoare totală de aproximativ 98 de milioane de lei au fost finanţate în ultimii patru ani prin Programul Naţional de Restaurare. În 2007, în cadrul ministerului a fost înfiinţată Unitatea de Management a Proiectului (UMP), însărcinată cu implementarea, managementul şi monitorizarea a două proiecte: unul de restaurare a unor monumente istorice şi un altul de construire, consolidare şi modernizare a instituţiilor publice de cultură de importanţă deosebită. Finanţarea este asigurată printr-un împrumut extern în valoare de 250 milioane de euro, acordat de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei pentru restaurarea şi modernizarea a 23 de monumente istorice. Un alt program orientat către susţinerea acestui domeniu este, în parte, Programul Operaţional Regional 2007-2013. Alocarea financiară este de 235.396.905 euro, din care 200.087.369 euro, contribuţie de la Fondul European de Dezvoltare Regională, unul din fondurile structurale ale Uniunii Europene, şi 35.309.536 euro contribuţie naţională din surse publice.
115 mil. de lei s-au alocat în 2009 de la buget pentru restaurarea monumentelor istorice. În 2010, suma ar urma să crească la 156 milioane, iar în 2011, la 260 milioane de lei
TREPTELE PROFESIEI DE RESTAURATOR
• Specialist debutant: evaluare prin completarea unei grile-test având ca tematică bazele restaurării şi reglementările specifice domeniului
• Specialist: minimum 3 ani de activitate efectivă în domeniul protejării monumentelor istorice şi participare ca întocmitor la minimum două lucrări de investigare, cercetare ori inventariere de monumente istorice, aprobate sau avizate de MCC.
• Executant de lucrări: experienţă de minimum 7 ani de execuţie a lucrărilor, cu lucrări finalizate, admise la recepţie.
• Expert: vechime minimă de 10 ani de activitate efectivă în domeniul restaurărilor şi un portofiu de cel puţin 7 lucrări de complexitate deosebită realizate, iar verificatorilor tehnici, pe lângă experienţă de trei ani şi trei proiecte avizate, li se solicită atestat eliberat de MDLPL.
PATRIMONIU ÎN PARAGINĂ
• Mai puţin de jumătate din cele 29.000 de monumente istorice din România sunt în proprietatea statului (în custodia Ministerului Culturii, al altor instituţii centrale sau, cel mai adesea, al administraţiei locale). Majoritatea se află în proprietate privată (cele mai valoroase aparţinând, de regulă, cultelor religioase). Procesul de restaurare a clădirilor istorice din această categorie se loveşte, deseori, de lipsa de bani sau de interes a proprietarilor.
• Asociaţia „Salvaţi Bucureştiul“ a identificat sute de monumente proprietate privată care au fost demolate în Capitală din 1990, alte câteva mii de clădiri istorice fiind lăsate deliberat în paragină.
Palatul Culturii din Târgu Mureş. A fost restaurat şi consolidat în 2007. Costurile, de 1,2 milioane de lei, au fost suportate din fondurile Consiliului Judeţean Mureş
Muzeul Brukenthal din Sibiu. Restaurările au început după retrocedarea clădirii şi au costat peste 10 milioane de euro
Mănăstirea Suceviţa. Ridicată în sec. XVI, a fost supusă unui amplu proces de restaurare, finalizat în anul 2002
Palatul Băncii Naţionale. Lucrările au început în 2005. Numai la nivelul anului 2008 s-au investit peste 2 mil. euro
Muzeul Colecţiilor de Artă din Bucureşti. Valoarea lucrărilor de restaurare depăşeşte 6 milioane de euro
Muzeul George Enescu. Clădirii de pe Calea Victoriei i s-au alocat 8,9 milioane de euro pentru lucrări de renovare şi restaurare
Palatul Culturii din Iaşi. Lucrările, în valoare de 8,5 milioane de euro, au demarat în 2008 şi urmează să fie finalizate în 2011
Muzeul Naţional de Artă al României. Restaurarea corpului central al fostului Palat Regal va costa peste 19 milioane de euro
