În ziua de duminică, 15 ianuarie, “lupta” nu a mai fost una cu care să ne mândrim (la fel  ne aducem cu regret aminte de evenimentele din 13 iunie 1990). Zilele care au urmat am putut constata că românii pot protesta şi într-un mod civilizat fără să distrugă, fără să spargă sau să se bată cu forţele de ordine. Aşadar, se poate. Nu am în intenţie să fac aici un istoric al evenimentelor petrecute în Piaţa Universităţii din ’89 până în prezent, ci doar să prezint unele cifre şi evoluţia acestora din două momente-cheie în istoria României.

1 ianuarie 2007. Românii se bucurau de intrarea României în Uniunea Europeană. Pentru cei care au decis să sărbătorească Anul Nou în P-ţa Universităţii era motiv de bucurie. Deveneam cetăţeni europeni, iar mesajul transmis atunci de preşedintele Traian Băsescu era primit cu admiraţie şi cu bubuituri de la dopurile de şampanie.  “Peste câteva secunde începe anul 2007, un an al demnităţii noastre. După ce în 2004 am intrat în NATO, ne-am asigurat securitatea. Intrând în Uniunea Europeană, ne asigurăm pacea şi prosperitatea. Este o şansă uriaşă pentru noua generaţie să depindă de ea şi de nimeni altcineva. Vă doresc tuturor să fiţi puternici, să aveţi curaj să vă luaţi viaţa în propriile mâini, să aveţi curaj să ştiţi ce vreţi, să aveţi curaj să hotărâţi pentru voi. Intrarea în Uniunea Europeană vă garantează libertatea de a hotărî pentru voi”. Acesta era mesajul transmis românilor de preşedintele Traian Băsescu. Pe atunci, numărul şomerilor era de aproape 700.000, iar salariul mediu net de 918 lei. Datoria guvernamentală la finele lui 2006 era de 5,72 miliarde de euro, iar datoria publică de 12,7% din PIB, conform datelor Eurostat, şi prezentate aici. Salariul minim era de 330 de lei, iar odată cu intrarea în UE a crescut la 390 de lei.

16 aprilie 2007. La numai 106 zile de la precedentul eveniment, câteva sute de români s-au strâns din nou în Piaţa Universităţii. Motivul – suspendarea din funcţie a preşedintelui Traian Băsescu. La acea dată votul celor 322 de parlamentari i-a îndemnat pe români să iasă în Piaţă şi să-l susţină pe Traian Băsescu. Rolul de preşedinte jucător îi venea atunci ca o mănuşă, ceea ce s-a adeverit la referendum, când a reuşit să atragă de partea lui 74% din voturile exprimate.

9 ianuarie 2012. Preşedintele-jucător a uitat se pare jocul şi a intervenit într-o emisiune televizată, aşa cum a mai făcut şi înainte şi l-a “atacat” pe cel care urma să devină eroul naţional. Raed Arafat, subsecretar de stat în Ministerul Sănătăţii a criticat noul proiect al Legii Sănătăţii, a fost aspru criticat de şeful statului: “Dacă un secretar de stat are ceva de obiectat, trebuie să o facă în primul rând în cadrul ministerului. Dacă are o altă poziție decât ministrul, ori pleacă ministrul, ori pleacă secretarul de stat”. A doua zi, demisia a venit. Arafat a părăsit funcţia de secretar de stat. Arafat, fără doar şi poate, este unul dintre oamenii de bază al sistemului de sănătate din România.

17 ianuarie 2012 Raed Arafat se întoarce în funcţia de subsecretar de stat în cadrul Ministerului Sănătăţii: “Acum câteva zile mi-am dat demisia dintr-un motiv clar, am zis de atunci că sunt dispus să revin. Motivul pentru care am plecat nu mai există. Este normal ca în urma unei discuții de azi, la invitația domnului președinte și a primului-ministru, să accept să revin la activitatea de dinainte. Am fost șocat de susținerea și încrederea populației față de doctorul Arafat. Lumea are încredere în ce s-a făcut în sistemului de urgență în ultimii șase ani”. În noiembrie 2011, numărul şomerilor era de aproape 727.000, iar salariul mediu net de 1.491 lei. Salariul minim a fost majorat de la 670 la 700 de lei.

Am ales să fac puţine referiri economice, pentru a scoate în evidenţă starea de fapt. Dacă e să comparăm anul 2007 cu anul 2012 se poate spune că mare parte dintre români şi-au crescut veniturile. Chiar şi în sectorul bugetar, acolo unde salariile au fost diminuate cu 25%, veniturile din prezent sunt mai mari decât cele din 2007. Dacă e să ne uităm la situaţia din statele europene, care şi ele s-au confruntat, în ultimele luni, cu proteste similare celor de la Bucureşti sau din oraşele din România, pot să afirm că stăm mai bine decât ei. Asta chiar dacă, faţă de 2007, nu am avansat foarte mult la capitole precum: sărăcie, investiţii, locuri de muncă, sănătate etc.  

PS SMURD-ul a fost salvat, eroul va avea la dispoziţie timpul necesar pentru reformarea sistemului, dar nu cred că Opoziţia este pregătită să joace cartea “celor 322” în 2012.