Prinsi in valtoarea grevelor, demisiilor si a eternei restructurari a institutiilor statului, romanii au uitat ca mai au pe cap, fiecare, si cate o datorie de 15 dolari, ce trebuie achitata in februarie catre creditorii externi.
O treime din totalul datoriei o reprezinta nota de plata ajunsa din curtea Conel, pe masa Guvernului. Nu mai putin de 112 milioane dolari a avut de achitat bugetul in contul banilor pe care regia de electricitate i-a imprumutat acum trei ani. Mai precis, pe factura fiecarui roman s-au adaugat, in februarie, cinci dolari in plus pentru curentul electric. Teribila restructurare care bantuie de ani de zile prin Conel se reduce la doua elemente esentiale: scumpiri regulate ale kilowattului si contractarea de datorii care, in final, cad tot in sarcina bugetului, adica a cetateanului.
Orice director al societatii ar putea riposta, spunand ca o parte din datorie a fost platita chiar de Conel. La inceputul lunii februarie, in aceeasi zi, Conel anunta doua evenimente. Primul: si-a platit singur o datorie de aproape 20 milioane dolari. Al doilea: vrea cu orice pret sa mareasca tarifele cu 50%. Intre timp, regia si-a mai redus din pretentii, dar numai dupa ce Banca Comerciala Romana a acceptat sa o imprumute
exact cu suma achitata cu cateva zile mai devreme. De ce? Pentru ca BCR a imprumutat Conel aproape pe gratis. Statul a garantat pentru bani si, probabil, tot el va plati la scadenta.
Santajul caruia statul roman si contribuabilul i-au cazut victime se desfasoara cam dupa urmatorul scenariu: intr-o buna zi, preferabil cu temperaturi scazute, mai marii din Conel se uita prin banci si constata ca in conturile lor fluiera vantul. Urmatorul pas consta in anuntarea unei scumpiri. A doua zi, toate ziarele scriu cum ca nu mai sunt bani de pacura si ca se intrerupe caldura. Intra in scena statul roman care garanteaza un imprumut si cade la pace cu Conel asupra unei scumpiri „rezonabile”. Un timp se discuta aprig despre restructurare si nu se face nimic. Apoi, totul reintra in normal, pana la urmatoarea data cand Conel ramane fara bani.
Intre timp, cetateanul este taxat din toate partile: plateste dublu pentru curent fata de industrie. Suporta, prin buget, toti banii pe care Conel nu-i in stare sa-i dea inapoi creditorilor. Suporta, prin tarif, toate gaurile date in bugetul Conel de cei ce nu-si achita facturile. In total, regia are de recuperat vreo 10.000 miliarde lei, bani carora le poate pune cruce. Iar inflatia este pretul platit pentru orice majorare de tarif. In total, romanul plateste din plin pentru incompetenta tuturor celor care au condus sau conduc gaura neagra numita Conel.