60.000 de asistente sunt afectate de discriminare salarială şi circa 23% din asistente sunt în situaţia de muncă forţată neplătită, conform unui studiu remis de Solidaritatea Sanitară.
"Coroborarea datelor din cercetarea sociologică cu cele privitoare la salarizare indică faptul că la ora actuală categoria de personal cea mai afectată o constituie asistentele medicale, în special asistentele medicale absolvente de postliceală. Două componente majore contribuie la această situaţie: marea majoritate (cca. 60.000) a asistentelor medicale din unităţile sanitare publice sunt afectate de fenomenul discriminării salariale şi cca. 23% dintre asistentele medicale din unităţile sanitare publice sunt în situaţia de muncă forţată neplătită", sunt concluziile studiului.
Printre problemele constatate se numără respectarea drepturilor aferente timpului de muncă, în condiţiile în care 56% dintre asistentele medicale efectuează în mod constant ore suplimentare. În cazul a circa 78% dintre asistentele medicale care efectuează ore suplimentare nu li s-a cerut acordul pentru efectuarea acestora. 'Obligarea contextuală' – a trebuit să le efectuez deoarece nu avea cine – este pe primul loc, fiind urmată de cea directă, prin trecerea pe grafic. Circa 3% dintre respondente au indicat faptul că au fost ameninţate să efectueze orele suplimentare.
De asemenea, 40% dintre asistentele medicale care efectuează ore suplimentare (aproximativ 23% din totalul respondenţilor) au indicat faptul că acestea nu sunt plătite şi nici nu sunt recuperate prin zile libere.
"Situaţia se încadrează în cazul exemplar al sclaviei, fiind vorba de muncă forţată şi neplătită", subliniază autorii studiului.
Totodată, circa 21% dintre asistentele medicale nu au beneficiat de concediu de odihnă integral în ultimii 5 ani de zile. Doar 57% dintre asistentele medicale au indicat că nu au zile de recuperat în urma orelor suplimentare şi a concediului de odihnă neefectuat din ultimii trei ani de zile.
O altă problemă indicată în cadrul studiului este "echivalarea asistentelor medicale absolvente de postliceală".
"Ţinând cont de faptul că asistentele medicale absolvente de postliceală reprezintă peste 85% din asistentele medicale care lucrează în unităţile sanitare, diferenţele foarte mari ale nivelelor de salarizare, bazate în special pe existenţa mai multor categorii de studii, în condiţiile atribuţiilor identice generează la ora actuală cea mai mare problemă a acestei categorii de personal", se menţionează în studiu.
Circa 60% dintre respondente au indicat faptul că se simt discriminate salarial faţă de asistentele medicale cu studii superioare. Argumentele utilizate: "deşi fac aceeaşi muncă, salariul este diferenţiat", "lipsa unui proces de echivalare a competenţelor deja dobândite pentru a trece la un nivel de şcolarizare egal cu facultatea" şi "distribuţia egală a responsabilităţilor la locul de muncă". Discriminarea salarială a asistentelor medicale absolvente de postliceală este cel mai amplu fenomen de discriminare din sectorul sanitar, având, în consecinţă, cel mai mare impact negativ, semnalează autorii studiului.
Salarizarea asistentelor medicale este menţionată drept a treia mare problemă constatată. Astfel, circa 28% dintre respondenţi au indicat faptul că unitatea le refuză acordarea unor drepturi salariale. Dintre drepturile ce li se refuză în unităţile sanitare unde lucrează, asistentele medicale au menţionat: neplata orelor suplimentare; neacordarea bonurilor de masă şi neacordarea gradului principal.
Din perspectiva discriminărilor salariale cea mai defavorizată categorie profesională o constituie asistentele medicale. În funcţie de gradul de afectare şi impactul acesteia (numărul de asistente afectate), "ierarhia discriminării" este următoarea: asistentele medicale absolvente de postliceală: -cca. 60.000 de asistente medicale care au între 49,3% din salariul maxim posibil (în spitalele neclinice şi Anestezie Terapie Intensivă -ATI/Unităţi de Primire Urgenţe -UPU) şi 57,3% în spitalele neclinice (comparativ cu nivelul salariului asistentelor medicale cu studii superioare din spitalele clinice: 64%); asistentele medicale cu studii superioare din spitalele neclinice (cu excepţia ATI/UPU/CPU), un număr mic de asistente, acestea având însă doar 46% din salariul maxim posibil.
Principalele soluţii recomandate pentru eliminarea problemelor constatate sunt: reducerea deficitului de personal şi/sau introducerea CIM-urilor (contracte individuale de muncă) cu timp parţial pentru înlocuirea orelor suplimentare neplătite pentru toate asistentele medicale; demararea procedurilor pentru echivalarea asistentelor medicale absolvente de postliceală- echivalarea elimină cea mai importantă discriminare salarială pentru 63.586 de asistente medicale din unităţile sanitare publice; introducerea echivalării salariale (salarizarea similară a asistentelor medicale absolvente de postliceală cu cele absolvente de studii superioare) sau reducerea în regim de urgenţă a discrepanţelor/discriminărilor salariale; reducerea discrepanţelor/discriminărilor salariale prin aducerea tuturor salariilor la acelaşi nivel de referinţă (64%) din salariul maxim posibil pe legea 284/2010 (calculat prin înmulţirea coeficienţilor de ierarhizare specifici fiecărei funcţii cu salariul minim pe economie).
O altă soluţie propusă este şi reajustarea ierarhiei salariale în special prin introducerea claselor suplimentare pentru vechimea în sectorul sanitar (prin preluarea modelului aplicabil Educaţiei) şi prin eliminarea diferenţelor dintre asistentele medicale S şi cele PL (aplicabilă şi în cazul asistentele medicale care lucrează în secţiile ATI/UPU/CPU raportat la restul secţiilor) la cel mult 3 clase de salarizare.
Studiul a fost desfăşurat în cadrul Centrului de Cercetare şi Dezvoltare Socială "Solidaritatea" şi face parte din strategia de abordare a problemelor salariaţilor din sănătate bazată pe dovezi. Acesta este corelat cu alte cercetări desfăşurate în cadrul de CCDSS, ultima abordare de acest gen constituind-o problema gărzilor medicilor.
Cercetarea are ca obiectiv analiza situaţiei asistentelor medicale din unităţile sanitare publice centrată pe câţiva indicatori esenţiali ai calităţii vieţii profesionale: timpul de muncă, salarizarea, evoluţia în carieră. În subsidiar, cercetarea sociologică a evaluat şi disponibilitatea la acţiuni de protest pentru rezolvarea problemelor indicate de respondenţi în cadrul cercetării.
Selecţia respondenţilor este una aleatorie, în funcţie de dorinţa subiecţilor de a participa la aceasta cercetare. Au completat chestionarul un număr de 1.234 asistenţi medicali.
AGERPRES
