Premierul Nicolae Ciucă s-a consultat cu specialiștii din PNL în ceea ce privește comasarea alegerilor din 2024. Ciucă a declarat că dacă va exista o soluție legală, alegerile vor fi comasate.

”Este o discuţie în momentul de faţă, am discutat la nivelul coaliţiei, am discutat la nivelul PNL, chiar în ultima şedinţă a Biroului Politic Naţional despre acest subiect. În acest moment, fiind vorba de o analiză, am rugat specialiştii din partid să caute soluţii şi desigur să venim cu o abordare legală, constituţională, nu de altă natură”, a arătat premierul, despre propunerea de comasare a alegerilor în 2024.

”Dacă va exista, atunci o vom discuta., Dacă nu va exista, nu o vom discuta”, a adăugat Ciucă.

Şeful Executivului a mai spus că sunt trei rânduri de alegeri şi doar trei pot fi discutate într-o asemenea permutare.

”Ca atare nu există acum altă soluţie decât una dintre cele trei. Urmează să analizăm să vedem ce ne spun specialiştii pe domeniu din fiecare partid”, a completat el.

Argumente detaliate pentru comasarea alegerilor din 2024

1. Dorința alegătorilor
• Au fost deja realizate sondaje de opinie care arată că oamenii își doresc mai puține chemări la urne. Un sondaj realizat de PNL indică un procent covârșitor de 67% dintre români care și-au exprimat ferm preferința pentru cuplarea unor runde de alegeri. Asta înseamnă că două treimi dintre cetățenii cu drept de vot sunt de acord cu organizarea unor alegeri la comun.
• Mai mult de atât, conform aceluiași sondaj, 70% dintre respondenți spun că nu ar fi confuzi în situația în care li s-ar înmâna 6 buletine de vot.
• Organizarea mai multor runde de alegeri în același timp a apărut ca o dorință a alegătorilor. Cetățenii nu doresc patru chemări la urne (cinci, incluzând eventualul tur doi al prezidențialelor) în decursul unui an, ci un număr mai restrâns, rezultat din organizarea unor alegeri la comun.

2. Economiile la bugetul de stat:
• Organizarea simultană a alegerilor costă mult mai puțin decât organizarea lor separată.
• Potrivit AEP, ultimele runde de alegeri au avut următoarele costuri:
– Europarlamentare 2019 (la comun cu un referendum) au costat 47 milioane euro.
– Prezidențialele 2019 au costat 150 milioane euro.
– Localele 2020 au costat 195 milioane euro.
– Parlamentarele 2020 au costat 124 milioane euro.
• În total, ultimele patru runde de alegeri au costat aproximativ 516 milioane euro. Așadar, organizate separat, aceste patru alegeri ar consuma peste jumătate de miliard de euro din bani publici. Dacă unele dintre ele s-ar organiza la comun, cheltuielile ar fi optimizate și s-ar putea economi aproximativ jumătate din această sumă: aproximativ 260 milioane euro
• Ca să avem o imagine de ansamblu, în România, costul unui kilometru de autostradă dintr-o zonă de câmpie este de 5 milioane euro, într-o zonă deluroasă este de 7-8 milioane euro, iar într-o zonă montană de 25-28 milioane euro. Cu 260 milioane euro s-ar putea construi 52 km de autostradă la câmpie, 33-37km într-o zonă deluroasă, ori 9-10 km de autostradă montană.
• Costul primelor trei spitale regionale: 490 milioane spitalul din Iași, 540 milioane euro cel din Cluj și 603 cel din Craiova. Așadar, cu 260 milioane euro se poate acoperi jumătate din costul unui spital regional.
• Așadar, prin contopirea datelor de organizare a alegerilor, costurile ar fi reduse semnificativ.

3. Instabilitatea politică:
• Trecerea de la o rundă de alegeri la alta, în scurt timp, poate însemna un randament redus și în interiorul instituțiilor, atât din punct de vedere al funcționării efective din cauza schimbărilor succesive care au loc în urma alegerilor (primari, consilieri locali, județeni, miniștri, parlamentari), cât și în ceea ce privește implicarea resursei umane din mai multe instituții în procedurile efective de alegeri.
• Într-o organizare separată, acest lucru ar duce la alegeri din două în două luni (pentru a fi timp de campanie electorală și de încheierea procesului electoral + pre-campanie), la care se adaugă și turul al doilea prezidențial, organizat la două săptămâni după primul. În ansamblu, anul 2024 ar avea patru luni și jumătate de campanie electorală oficială, plus alte patru luni de pre-campanie (în care campania este neoficială, dar candidații au deja un comportament cvasi-electoral).În total: 8 luni și jumătate de perioadă în care interesul electoral primează.
• Blocajul instituțional sau focusarea pe activitățile electorale ar putea fi evitate prin organizarea mai multor runde de alegeri la o dată comună.

4. Securitatea:
• România nu își permite să fie vulnerabilă în contextul regional de acum în care atitudinea fermă a autorităților române față de provocările de pe plan internaționale trebuie să fie la cote maxime.
• Suntem vecini cu o țară aflată în război, iar situații care necesită o reacție rapidă și fermă pot să apară oricând. Perioadele de incertitudine politică internă trebuie să fie restrânse la minimum posibil.
• Procesele electorale interne pot genera instabilitate politică care, ulterior, afectează securitatea într-o regiune.

5. ”Oboseala” electorală:
• În ultimii ani, s-a constat o scădere a prezenței la vot: primele alegeri din 1990 dețin în continuare recordul în materie de participare. Cu mici excepții (cauzate de conjuncturi politice sau economice punctuale), prezența la vot este într-o continuă scădere.
• S-a constatat că în anii cu mai multe runde electorale, o parte dintre alegători nu se mai prezintă și la alte runde, considerând că și-au făcut ”datoria de cetățean” prin exprimarea votului în acel an. De aici rezultă dezinteresul față de alte runde de alegeri (pentru alte funcții sau chiar pentru un eventual tur decisiv).
• Patru runde de alegeri într-un timp foarte scurt poate genera o scădere gravă a interesului alegătorilor, urmând ca istoria să consemneze un eventual nou record negativ de prezență.
• Un asemenea semnal ar fi foarte grav pentru democrația românească, deoarece unii alegători ar putea considera că prezența lor nu este necesară. În acest mod, alegerile viitoare vor prezenta un interes și mai scăzut, iar reprezentativitatea aleșilor ar putea fi foarte ușor contestată, iar orice tentativă de fraudă ar avea un impact major ca urmare a prezenței scăzute.
• În România, venirea la urne depinde de mulți factori care nu întotdeauna țin de oferta electorală: starea vremii, starea de spirit a alegătorului, aglomerarea programului personal din acea zi de duminică etc. Alegătorul pune în balanță interesul pentru exprimarea votului cu depășirea acestor obstacole (sau a cumulului lor). Dacă sumei acestor obstacole li se adaugă și faptul că a mai fost prezent deja la alte runde electorale, atunci este posibil ca efectul să fie unul negativ, cauzând absenteismul.

Date concrete privind prezența la vot în istoria post-decembristă

Scăderea prezenței la turul I al prezidențialelor:
1990: 86,2%
1992: 76,3%
1996: 76,0%
2000: 65,3%
2004: 58,5%
2009: 54,4%
2014: 53,2%
2019: 51,2% = minim istoric

Scăderea prezenței la alegerile parlamentare naționale:
1990: 86,2%
1992: 76,3%
1996: 76,0%
2000: 65,3%
2004: 58,5%
2008: 39,2%
2012: 41,8% = singura creștere
2016: 39,5%
2020: 31,9% = minim istoric