“Rechinii” ne aduc din nou in atentia Europei

Anul 2006 ne-a adus o serie de scandaluri de coruptie fara precedent, construite in jurul unor nume cu greutate. Desi lansarea investigatiilor impotriva unor fosti sau actuali demnitari ori a unor oameni de afaceri influenti respecta dorintele Bruxelles-ului, se intrevad si unele efecte negative.

Matusa Tamara si proprietatea din Strada Zambaccian, Copos – Loteria Nationala, Patriciu – Rompetrol, averea lui Dan Ioan Popescu sau verisorul lui Mircea Geoana – fiecare din aceste cazuri a starnit conflicte politice si, uneori, a avut si implicatii economice palpabile. Ca de obicei, vestile circula repede, si cei de peste hotare, fie ei politicieni, functionari, analisti sau oameni de afaceri au aflat si ei curand despre ce se intampla in Romania.

Situatiile sunt diferite. La Adrian Nastase sau Dan Ioan Popescu, e vorba despre fosti demnitari care au dificultati in a explica cum au ajuns in posesia unor anumite bunuri. Mircea Geoana, si el ex-ministru, a crezut ca a invatat din greselile altora si a incercat sa scape rapid de un teren pasibil a trezi suspiciuni; cat de bine a reusit sa eludeze legea ramane de vazut. George Copos este actual demnitar, dar faptele pentru care este cercetat au fost comise inainte de a ajunge intr-un scaun de vicepremier, asa ca aici presupusele acte de coruptie sunt mai cu seama in ograda partenerilor sai de afaceri de la Loteria Nationala. Cat despre Dinu Patriciu, faptele pentru care e urmarit penal au fost comise in urma cu cativa ani, iar el a parasit de ceva vreme linia intai a politicii. Cum, insa, partidul sau e la putere, nivelul suspiciunilor este in continuare ridicat.

Dar pe plan extern perceptia este ceva mai simplista. Dincolo de politicienii si analistii care ne incurajeaza si ne spun ca acesta e drumul pe care trebuie sa mergem si ca trebuie sa continuam sa demascam ilegalitatile, indiferent de numele care sunt in spatele lor, raman ceilalti – alegatori, ziaristi, oameni de afaceri. Mai multi si, pana la urma, mai influenti, acestia risca sa inteleaga din avalansa de cazuri ca, in Romania, coruptia e prezenta si in fostul si actualul guvern, coruptia e si la putere si in opozitie, asadar, Romania e o tara corupta. O perceptie care, in loc sa ne ajute in pledarea cauzei noastre pe langa cei care vor decide daca vom intra in Uniunea Europeana in 2007 sau 2008, ar putea sa aiba, printr-un perfid joc politic, exact efectul contrar, aducandu-ne mai aproape de amanare.

Politicienii europeni ne privesc cu atentie

In discursul european adresat Romaniei, lupta reala impotriva coruptiei devanseaza importanta indeplinirii criteriului economic al aderarii la UE. Mai mult sau mai putin justificata, perceptia publica ne este cert defavorabila. Despre romani, se stie mai ales ca sunt corupti, informatiile despre normalitatea climatului economic, social si politic vehiculate de media europeana fiind incomparabil mai putine decat cele ce ne descriu ca fiind unul dintre cele mai turpide sisteme.

La cererea repetata adresata autoritatilor de la Bucuresti de a expune public adevarata coruptie, scandalurile recente, in care sunt implicate nume sonore ale politicii autohtone, par a da raspunsul asteptat. Europarlamentarul crestin democrat Markus Ferber, care in martie 2005 cerea redeschiderea negocierii capitolului Justitie si Afaceri Interne, ne-a declarat ca ceea ce se intampla acum in Romania transmite un semnal pozitiv. “Este un inceput convingator, dar sa vedem deznodamantul”, spune Markus Ferber. Este si opinia colegului sau Elmar Brok, care, in plus, considera ca doar raportul din primavara al Comisiei Europene va aprecia reala eficienta a luptei impotriva coruptiei. Cat despre deznodamantul anchetelor la nivel inalt, dubiile politicienilor provin din antecedentele justitiei romane. Cazul Bivolaru l-a determinat pe suedezul Carl Hamilton, vicepresedintele Comisiei pentru Afaceri Europene din Parlamentul Suediei, sa ceara institutiilor europene monitorizarea atenta a justitiei romane, asupra careia planeaza suspiciunea ca raspunde la comenzi politice.

Parlamentarul suedez Carl Hamilton a cerut institutiilor europene monitorizarea justitiei romane, banuita ca ar raspunde la comenzi politice

Europarlamentarul Elmar Brok considera ca doar raportul de evaluare al CE poate aprecia lupta impotriva coruptiei

Coruptia ne strica in continuare machiajul

Indiferent ca sunt vazute din strainatate sau de reprezentantii europeni din Romania, recentele scandaluri starnesc reactii asemanatoare. Remy Salters, analist la Standard & Poor’s, crede ca astfel de probleme sunt o slabiciune care afecteaza viteza progresului economic al Romaniei. “Standard & Poor’s acorda Romaniei calificativul “BBB-”. Daca o comparam cu alte tari cu “BB” sau “BBB”, Romania tinde sa iasa prost in ceea ce priveste problemele legate de politicile publice. Indicii de perceptie ai coruptiei (realizati de Transparency International) plaseaza Romania sub majoritatea tarilor cu calificative similare. In regiune, doar Macedonia (“BB+”) e perceputa ca fiind mai afectata de coruptie. Mai mult, daca perceptia coruptiei este in scadere in tarile cu calificative similare, se pare ca, in ultimii cinci ani, in Romania aceasta problema s-a acutizat. Acest lucru contrasteaza cu evolutiile din Bulgaria si Croatia (ambele cotate “BBB”), unde coruptia, desi inca raspandita, pare a fi in retragere”, explica el.

Angela Filote, purtatorul de cuvant al Delegatiei CE la Bucuresti, spune ca vom vedea pe 16 mai, cand CE isi va publica raportul de monitorizare, daca recentele cazuri de coruptie vor influenta sau nu data aderarii. “Asa cum declara de curand si domnul Jonathan Scheele, seful Delegatiei CE, recentele scandaluri care au aparut in mass-media par sa confirme perceptia raspandita ca Romania ar fi o tara foarte corupta. Pe de alta parte, coruptia nu este un fenomen specific doar Romaniei. Ceea ce este important este ca, in orice tara, autoritatile sa se ocupe de aceste cazuri in mod corespunzator”, afirma ea.