Mădălin Hodor, cercetător în cadrul Consiliului Naţional Pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), a explicat într-o postare pe Facebook că decizia directorului SRI de a declasifica dosarele Revoluţiei "a produs o adevărată revoltă printre foştii securişti".
„Declarația Domnului Director este din păcate total neadevărată. Manipulare și dezinformare. Nu numai pentru opinia publică, dar și pentru colegii tineri. Toată lumea știe că toți ofițerii de securitate au fost preluați de armată în ziua de 22 decembrie. De unde violențe, reprimarea revoluției?
Aceasta este reacția unuia dintre foștii rezerviști ai Securității, colonel în retragere I.P. la recenta declasificare de către SRI a unor documente privind evenimentele din decembrie 1989.
Nu este singurul. Printre foștii securiști decizia Directorului SRI a produs o adevărată revoltă.
„Bună dimineața! Suntem de acord cu poziția la cald din partea președintelui asociației noastre față de declarația nefondata a directorului SRI, calomnioase chiar, în absența unor dovezi în sensul că Securitatea a participat la reprimarea Revoluției române! Suntem cu toții indignați de ceea ce considerăm ca, cel puțin pentru cei care au avut acces la documente, deci și dl Hellvig, este clar ca lumina zilei ca Securitatea, în decembrie 1989, a fost supusă unei diversiuni orchestrate de forțe ostile României din exterior, cu sprijin interior, pentru distrugerea singurului organ imunitar viabil al țării. De ce se pretează directorul SRI la aceasta mizerie, cine îi dictează asta, cui servește aceasta nouă diversiune?”
Declarații nefondate, manipulare, absența dovezilor
Declarații nefondate, manipulare, absența dovezilor că Securitatea a participat la reprimarea Revoluției Române, Securitatea a fost o victimă în decembrie 1989, „singurul organ imunitar al statului”.
Un alt rezervist indignat scrie că „Securitatea nu a omorât oameni dle. director. Securitatea a pierdut oameni din rândul său pentru că a preferat să nu tragă în populație, prevenind astfel acea baie de sânge programată cu cei…64.000 de morți de la Timișoara.”
Trageți un pic de aer în plămâni și numărați până la zece. Ați auzit bine. Securitatea „a preferat să piardă oameni din rândul ei”, pentru că a preferat să NU TRAGĂ în populație. Securitatea a evitat o baie de sânge la Timișoara.
Uau! Incredibil. Studiez de ceva vreme evenimentele din decembrie 1989, am revizuit toate teoriile posibile, am investigat în ani de zile toate ipotezele și am citit tone de documente, cărți, memorii, dosare, am citit sute de declarații. Am citit, normal, inclusiv memorialistica foștilor ofițeri de Securitate, articolele lor și ale istoricilor și jurnaliștilor afiliați, am parcurs cu răbdare textele din publicația lor „Vitralii. Lumini și umbre.”
Dar este pentru prima data, este prima data când citesc despre „absența dovezilor” că Securitatea a participat la reprimarea Revoluției Române. După 33 de ani de procese publice, cercetări ale procurorilor, cărți și documentare, rezerviștii fostei Securități atacă la baionetă adevărul istoric indubitabil. Și o fac public, folosind canalul sigur al publicației lui Cornel Nistorescu „Cotidianul”. Unele prietenii lucrative se mențin după 33 de ani. Dar despre asta cu altă ocazie, căci nu are sens să divagăm.
Securitatea nu a tras, nu a reprimat. A fost o victimă sărăcuța.
(…)
În perioada 17-22 decembrie toate structurile militare ale statului au participat la represiune
Din cauza situației de luptă. Corect. Ca să „apere sediul” s-a mai spus. Dar ce sediu apărau securiștii care au patrulat noaptea prin oraș cu mașinile (faimoasele „Z”-uri) arestând și trăgând în manifestanți? Respectivii manifestanți nu atacau nici un sediu, ci încercau să scape de forțele de represiune. Iar ei îi vânau, nu își protejau sediul, pe care nu l-a atacat nimeni în 17 decembrie. Cum se potrivește asta cu „nu există nicio dovadă”? Bineînțeles că există. Luați și citiți documentele Procesului de la Timișoara. Unde au fost condamnați ofițeri și subofițeri de Securitate și Miliție. Deci și Securitate.
Și dacă nu vreți să citiți și vă vine greu, atunci luați articolul meu despre listele lui Ambrozie. Pe plutonierul Ambrozie de la depozitul de armament al IJ Timiș îl știți? Mărturia lui se găsește între cele din procesul menționat. Listele unde a notat ce arme, ce muniție și cui a fost ea repartizată sunt publice. În 2017 am luat listele acelea și le-am comparat cu o listă de arme găsite după 22 decembrie 1989 în sediul Inspectoratului Timiș. Să vedeți surpiza. Seriile unora dintre arme „cu funingine pe țeavă”, corespund seriei unor arme distribuite începând cu seara de 17 decembrie 1989 de către Ambrozie unor ofițeri și subofițeri de Securitate și Miliție. Vă pun articolul în primul comentariu ca să îl citiți cu proprii ochi. (…)
Aș putea continua la nesfârșit. Cu mărturii ale victimelor, cu cercetările SPM, care măcar au arătat fără dubiu că în perioada 17-22 decembrie TOATE structurile militare ale statului au participat la represiune (TOATE, adică inclusiv Securitatea tovarăși rezerviști!), cu zeci de cărți scrise de istorici profesioniști, cu documente. Aș putea continua cu faptul că Securitatea nu a fost responsabilă în decembrie 1989 doar prin prisma represiunii directe în stradă, ci mai ales prin conturarea narațiunii „complotului extern”, care i-a permis decidentului politic să organizeze masacrul. Da, dragi foști securiști, „expertiza” voastră și a colegilor voștri, teoriile voastre conspiraționiste, pe care după cum văd nu le-ați abandonat nici până în zilele noastre, analizele și rapoartele voastre viciate de propria paranoie, au fost piatra de temelie pe care Nicolae Ceaușescu și-a întemeiat și justificat măcelul. Și asta, dragii mei, eșecul vostru operativ, incompetența voastră crasă și paranoia voastră, a fost calea directă spre represiune. Responsabilitatea asta nu vă poate ocoli. Ați eșuat în meseria voastră de ofițeri de informații, ați participat la construcția unei imagini deformate a evenimentelor. Ați ascultat obedeinți ordinele și ați furnizat interpetrările false care vi s-au cerut, ignorând principiile propriei meserii.
Sunteți responsabili de represiunea din decembrie 1989
Da. Nimic mai adevărat decât ceea ce a declarat actualul șef al SRI. Sunteți responsabili de represiunea din decembrie 1989. Unii cu arma, dar cei mai mulți dintre voi cu pixul. Nu îmi este clar dacă rezerviștii indignați au înțeles că declasificarea recentă și declarația șefului SRI s-a referit la rolul Securității în evenimentele de după 22 decembrie, dar din comentariile lor așa ar părea. De fapt, destui comentatori s-au grăbit să extragă deja din documentele declasificate doar ceea ce le servește propriilor păreri sau chiar nu au înțeles că acolo nu este „tot adevărul Revoluției”. În situația asta e din nou rizibil că atât au putut înțelege niște persoane care au pretenția că sunt „foști ofițeri de intelligence”. Că un ziarist poate crede că un volum despre Unitatea Specială „R” este marea dezvăluire despre „Celebra rețea R”, este de înțeles dat fiind analfabetismul cronic al presei de la noi, dar ca niște foști ofițeri „de intelligence” să înțeleagă că „represiune” se poate referi doar la evenimentele de după 22 decembrie este o dovadă suplimentară a ceea ce am susținut mai sus. La fel încercarea de a acoperi discuția despre ceea ce a făcut Securitatea dincolo de orice speculații și dubii, cel puțin în perioada 14-22 decembrie 1989, prin scoaterea în față a unor victime din rândurile ei după 22 decembrie.
Nu. Securitatea nu a fost o victimă, a fost un agresor. Da. Securitatea a participat, direct în stradă și prin crearea narativului intervenției externe, la represiune. În opinia mea a doua contribuție este mult, mult mai gravă decât prima.
Orice altă variantă este o minciună, un fals istoric. Iar din partea celor care susțin așa ceva astăzi, un mare tupeu. Tupeu de securist”, a scris Mădălin Hodor de la CNSAS în postarea de pe Facebook.