Săptămâna aceasta, cetăţenii ruşi s-au îmbarcat într-o călătorie care le-ar putea transforma ţara din multe puncte de vedere şi i-ar putea păstra la putere pe preşedintele rus Vladimir Putin şi aparatcicii lui până în 2036.
Aşa-numitul vot „Rusia toată” care s-a încheiat miercuri (1 iulie) şi propune peste 200 de amendamente la Constituţia rusă, a fost marcat de fraude electorale sistematice, mobilizare masivă a resurselor administrative, promisiuni populiste sau exploatarea memoriei istorice, scrie EuObserver
Toate acestea ar urma să asigure un rezultat pozitiv la referendum şi, cel mai important lucru, pe baza noului Articol 81 (paragraful 3.1) i-ar permite actualului şef al statului să candideze din nou la preşedinţie în 2024 şi respectiv 2030. În afară de asta, regimul rus mai propune introducerea unor măsuri sociale pentru cei mai săraci membri ai societăţii ruse, consacrarea valorilor conservatoare şi promovarea „patriotismului” sau concentrarea în continuare a puterii în mâinile preşedintelui.
Poate că prevederea cu cele mai ample efecte este noul Articol 79, care sugerează că instanţele ruseşti ar putea ignora de facto hotărârile CEDO din care Rusia face parte.
În 19 iunie, Comisia de la Veneţia a Consiliului Europei a criticat acest amendament şi altele aduse legii fundamentale pentru că nu respectă Convenţia Europeană privind drepturile omului şi intervenţia politică în sistemul judiciar, sub forma Curţii constituţionale, şi au solicitat revizuirea acestor măsuri. Apelul a fost ignorat de autorităţile ruse, la fel ca alte recomandări făcute de instituţii internaţionale şi experţi juridici care evidenţiau natura contradictorie a unora din amendamentele propuse.
Un alt apel, la iniţierea unei revizii a Comisiei de la Veneţia asupra reformei constituţionale, conform standardelor Consiliului Europei, înaintat de peste 230.000 de cetăţeni ruşi, nu a primit încă un răspuns.
Aceasta ilustrează clar că societatea rusească este departe de a fi unită în privinţa amendamentelor.
Ce vor oamenii?
Popularitatea conducerii ruse este în descreştere de-a lungul anilor, cel mai recent din cauza gestionării ineficiente a pandemiei coronavirusului.
Şi acest lucru se refletă în percepţia publică asupra modificărilor propuse pentru a-i permite lui Putin să rămână la putere şi după 2024.
Sondajul sociologic efectuat în martie de Centrul Levada a arătat că societatea rusească este egal împărţită în ceea ce priveşte anularea mandatelor prezidenţiale.
Un alt sondaj sociologic Levada a indicat faptul că o majoritate covârşitoare a societăţii ruse ar dori impunerea limitei de vârstă de 70 de ani pentru şeful statului rus, iar Putin însuşi va împlini 72 de ani în 2024.
Totuşi, ca urmare a prezentelor restricţii şi presiunilor exercitate de elitele aflate la guvernare împotriva activiştilor pro-democraţie, societăţii civile şi presei independente, opoziţia şi societatea civilă din Rusia întâmpină dificultăţi în organizarea şi mobilizarea adecvată a susţinătorilor lor.
Pentru forţele prodemocraţie s-a dovedit de asemenea a fi extrem de complicat să aleagă o tactică comună privind procedura de vot. Cea mai celebră personalitate a opoziţiei ruse, Alexei Navalnîi a chemat la boicotarea de-a dreptul a referendumului.
Un alt factor care complică şi mai mult situaţia, inculsiv pentru comisiile electorale şi observatorii interni, este că scrutinul este destul de fragmentat – şi nu numai pentru că durează o săptămână.
Unele regiuni – ca Moscova şi Nijnii Novgorod – permit votul online, altele au reguli diferite, iar votul anticipat este permis într-o amploare fără precedent. Toate acestea limitează aproape până la zero capacitatea actorilor independenţi de a observa desfăşurarea procesului.
De exemplu, instituţia care monitorizează alegerile ruse, GOLOS, care face parte din organizaţia Forumul Societăţii Civile UE-Rusia, a criticat referendumul „Rusia toată” că este incorect şi restrânge drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor.
De asemenea, şi alte organizaţii ale societăţii civile ruse şi cetăţeni cu gândire critică sunt destul de sceptici privitor la perspectiva şi calea pe care o va lua dezvoltarea ţării după vot.
Este aproape sigur că regimul lui Putin nu va permite compromiterea acestui extrem de sensibil proces politic transformator.
Dar ăsta nu e sfârşitul poveştii.
În ultimii doi ani, a avut loc o vizibilă activare şi mobilizare a societăţii civile ruse, fie că este vorba de elite urbane, de tineret sau de comunităţi regionale afectate de crize ale mediului. Aceste grupuri se reunesc acum şi pătrund în viaţa publică. În anii care vor urma, legitimitatea conducerii şi aranjamentului constituţional din Rusia – chiar dacă va fi aprobat acum în cadrul referendumului „Rusia toată” – vor fi continuu puse la îndoială atât pe plan internaţional, cât şi intern.
