«Dacă până acum multe lucruri au mers bine în ciuda Guvernului, avem toate şansele ca de acum ele să meargă rău tot în ciuda Guvernului.»
Marea Britanie este dominată de proteste ale muncitorilor, nemulţumiţi de efectele crizei economice. Aceste incidente, precum şi legile care le guvernează şi modul în care Executivul de la Londra va decide să le abordeze, au implicaţii importante pentru întreaga Uniune Europeană, inclusiv pentru România.
Sindicaliştii britanici sunt indignaţi că firme din Regatul Unit aduc muncitori din restul UE pentru a presta anumite servicii, subminând astfel salariile băştinaşilor. Greviştii şi simpatizanţii lor cer Guvernului condus de Gordon Brown să protejeze locurile de muncă din Marea Britanie şi să ia măsuri ca acestea să fie ocupate de cât mai mulţi muncitori britanici.
Problema este că mai multe aspecte legale, şi nu numai, clatină validitatea acestui protest. Muncitorii străini care au atras furia sindicală britanică au sosit în Albion conform unei prevederi care le permite foarte multor britanici să muncească în restul UE. De asemenea, prevederile tratatului dintre Marea Britanie şi UE nu permit – decât cu multe dureri de cap procedurale – modificări substanţiale la măsurile de protecţie socială deja agreate de părţi.
Pe de altă parte însă, aşa cum a subliniat săptămânalul The Economist, şi nu numai, grevele şi protestele reprezintă flacăra aprinsă de un amestec foarte periculos de probleme cu potenţial exploziv: criza şi efectele ei, frica de imigraţie, puterea UE şi lipsa controlului naţional asupra deciziilor sale.
Proteste asemănătoare celor britanice vor mai fi şi în restul UE. Ele au şanse să pună presiuni enorme asupra mecanismelor legale şi de reglementare ale Uniunii. Validitatea pieţei deschise comune, care e piatra de temelie a Uniunii, va fi pusă sub lupă şi are şanse să fie atacată pe mai multe fronturi.
Aceste probleme au toate şansele să afecteze şi România, mult mai devreme decât ne imaginăm. Efectele crizei în ţara noastră se agravează pe zi ce trece. Normele UE limitează marja de manevră a politicienilor în privinţa eventualelor măsuri de protecţie socială, pe care unii le-ar dori mai agresive. Imigraţie semnificativă încă nu avem, dar vom avea când nevoia de forţă de muncă nu va mai putea fi acoperită de o ţară aflată sub presiuni demografice enorme. Nu în ultimul rând însă, un alt grav factor de risc este potenţialul ca normele UE să fie supuse unor schimbări sau ca Uniunea să treacă prin perioade de instabilitate generată de impulsuri protecţioniste în rândul statelor membre.
De vreo lună şi mai bine, vedem cum noul guvern este din ce în ce mai excedat de probleme cu mult mai elementare decât cele de mai sus. Vedem o serie de intenţii bune, dar concretizate prin politici prost executate. Vedem incoerenţă şi nehotărâre acolo unde este nevoie de gândire de ansamblu şi acţiuni decisive. În locul unui vizitiu dibaci, vedem a cincea roată la căruţă. Toate acestea în timp ce climatul economic internaţional se înrăutăţeşte cu fiecare săptămână care trece.
În acest context, realitatea cu care se confruntă companiile României este familiară, dar în sensul negativ. Dacă până acum multe lucruri au mers bine în ciuda Guvernului, avem toate şansele ca de acum înainte ele să meargă rău tot în ciuda Guvernului.
