În 2006, când Bucureştiul avea 15% din clădirile de birouri de astăzi şi pe piaţa imobiliară începeau să apară primele grupuri de investitori străini, Ovidiu Şandor creiona primul proiect modern de birouri din Timişoara. După ce a preluat de la tatăl său conducerea fabricii de confecţii ModaTim şi a mutat producţia într-o zonă industrială a Timişoarei, el a speculat nevoia corporaţiilor de a se extinde într-un oraş universitar, aproape de graniţa de vest a României. A avut nevoie de nouă ani pentru a finaliza complexul cu cinci clădiri închiriat astăzi de giganţi precum Bosch, IBM sau OMV Petrom.

În plină criză imobiliară, el a reuşit să-i convingă pe sud-africanii de la New Europe Property Investments (NEPI) de potenţialul acestei pieţe virgine şi i-a cooptat în proiect ca viitori proprietari. Investitorii au semnat în 2012 tranzacţia de achiziţie a complexului City Business Centre din Timişoara pentru circa 90 mil. euro, sumă rămasă până astăzi un record înregistrat pe sectorul de birouri din provincie. În acea zi de 2 februarie, Ovidiu Şandor a intrat pe lista extrem de scurtă a antreprenorilor români care s-au îmbogăţit din vânzarea de clădiri de birouri.

„O lecţie valoroasă de business pe care am învăţat-o, în special pentru că dezvoltarea principalului nostru proiect, CBC Timişoara, a coincis cu perioada de criză în imobiliare, este faptul că un proiect imobiliar are succes dacă în spatele lui este un concept corect, care porneşte de la nevoi reale şi creează valoare reală, croită pe acele nevoi corect identificate şi filtrate“, spune Şandor privind retrospectiv.

Anul trecut, centrul de afaceri din Timişoara, care este şi cel mai mare din afara Bucureştiului, a intrat în contabilitatea NEPI cu o valoare de 92,1 mil. euro. Sud-africanii încasează acum anual de pe urma acestuia circa 7,3 mil. euro.

Plasamente noi

La mai puţin de un an de la semnarea tranzacţiei cu NEPI, Ovidiu Şandor a mai identificat o oportunitate de a-şi spori câştigurile. El a profitat de situaţia financiară dificilă în care se afla un grup de investitori coordonat de omul de afaceri Michael Israeli şi a cumpărat la jumătate de preţ terenul care aparţinuse în trecut fabricii de textile Tricotaje Someşul din Cluj-Napoca. Chiar dacă locul era gândit pentru dezvoltarea unui mall, Şandor a schimbat proiectul într-unul de birouri, pentru a replica modelul din Timişoara. De această dată, el a intrat în proiect alături de NEPI, ca parteneri cu cote egale.

În 2014 şi 2015, fiecare investitor a pus câte aproximativ 35 mil. euro pentru a construi primele două clădiri ale complexului The Office, care a început deja să aducă din chirii circa 5,4 mil. euro, potrivit rapoartelor financiare ale NEPI. Acum lucrează la a treia clădire, care va duce suprafaţa proiectului la circa 58.000 mp, adică mai mare cu circa 23%  comparativ cu centrul de afaceri din Timişoara.

Cu banii rămaşi, antreprenorul român şi-a propus să înceapă în această toamnă cel mai ambiţios proiect al său, prin care va testa un nou sector imobiliar: cel rezidenţial.

Locuinţe pe malul Begăi

În vara acestui an, Ovidiu Şandor a cumpărat de la Ovidiu Tender, aflat în închisoare din iunie 2015, terenul de aproape şase hectare ce a aparţinut fostei fabrici de lână ILSA din centrul Timişoarei. Noul proprietar al terenului abandonat, situat între Blvd-ul Take Ionescu şi malul Begăi – lângă Poliţia Municipală, vrea să construiască un ansamblu rezidenţial cu circa 1.200 de apartamente cu una până la patru camere, plus o clădire de birouri. Proiectul presupune realizarea unor imobile cu înălţime de 4-5 etaje înspre Bega şi altele mai înalte spre Blvd-ul Take Ionescu.

Şandor a început demersurile necesare pentru construcţie şi estimează că primele apartamente vor fi puse în vânzare în lunile următoare. În privinţa componentei de birouri, aceasta va fi dezvoltată în trei etape. Primul corp de clădire va avea o suprafaţă de 18.000 mp şi ar trebui livrat în primul trimestru din 2018.

Acesta este un domeniu nou pentru Şandor, care presupune abordări diferite în materie de marketing şi vânzări.

„Principala noastră preocupare de business în perioada următoare este noul proiect imobiliar de la Timişoara, care va fi şi cel mai mare pe care îl dezvoltăm. Desigur că venim pe un fond pozitiv, având deja o experienţă foarte bună cu City Business Centre şi o notorietate câştigate, însă provocarea va consta în a livra oraşului un proiect de nouă generaţie, complet inovator, care să fie înţeles şi adoptat repede de piaţă“, menţionează Şandor.

Omul de afaceri Ovidiu Tender a iniţiat proiectul rezidenţial denumit Noua Timişoară încă din 2003, însă acesta nu a mai prins contur. El voia să ridice aici 1.500 de apartamente de lux cu preţuri cuprinse între 130.000 euro şi 250.000 euro.

Succesul lui Şandor nu a rămas fără efect în rândul competiţiei. Datele companiei de consultanţă imobiliară DTZ Echinox arată că, la finalul anului viitor, suprafaţa totală de clădiri de birouri din Timişoara ar putea fi cu 50% mai mare comparativ cu situaţia actuală. Cea mai mare contribuţie o va avea ieşeanul Iulian Dascălu, care vrea să construiască în jurul mallului său Iulius din Timişoara şapte clădiri de birouri cu o suprafaţă de 130.000 mp.

Pasionat de artă

Şandor nu îşi investeşte banii doar în imobiliare, ci şi în artă. Anul trecut, el a iniţiat unul dintre cele mai mari evenimente necomerciale de artă vizuală contemporană din ţară, prin fundaţia Art Encounters, al cărei preşedinte este.

„Am pus bazele unui proiect de anvergura europeana, la Timişoara, o bienală care a strâns, timp de o lună de zile, tot ce are mai bun arta contemporană românească, în zeci de expoziţii şi ateliere, eveniment pe care-l vom repeta o dată la doi ani“, spune Şandor.

Curatorii primei ediţii a evenimentului cultural au fost Nathalie Hoyos, care a ţinut evenimente similare în Sala Expoziţională şi de Artă a Republicii Federale Germane din Bonn, precum şi la Belvedere în Viena; şi Rainald Schumacher, director al Colecţiei Goetz din Munchen.

Şandor se mândreşte cu faptul că pasiunea sa pentru artă a determinat Muzeul Tate Modern din Londra să-i acorde calitatea de membru al Comisiei de Achiziţii de Artă Est-Europeană şi Rusă.