Oficial, Mussolini și amanta lui au fost executați de către partizanii comuniști (commando de partizani condus de misteriosul ”colonel Valerio”, nume atribuit  atât lui Walter Audisio cât și lui Luigi Longo, nr.II în ierahia comunistă italiană), însă există mărturii potrivit cărora execuția a fost înfăptuită în dimineața zilei de 28 aprilie 1945, de către partizanii italieni comuniști conduși de un misterios ofițer de informații britanic, ”căpitanul Neri”, infiltrat între italieni, lichidat ulterior de către comuniști, fiindcă protestase față de eventuala destinație a valorilor materiale găsite în convoiul lui Mussolini (se pare că Mussolini nu dorea să fugă în Elveția ci căuta o ultimă întâlnire cu britanicii pentru a se preda și a i se garanta viața, ceea ce britanicii nu mai doreau).

Căpitanul Neri, după ce prizonierii au fost prinși de Urbano Lazzaro i-a ascuns în casa soților De Maria din sătucul Giulino de Mezzegra, așteptând ordine superioare. Informația vine chiar de la comandantul adjunct al partizanilor din Brigada 52 ”Garibaldi” Urbano Lazzaro (”Bill”), cel care l-a capturat pe Benito Mussolini în convoiul german în care decisese să plece spre granița cu Elveția, în seara de vineri 27 aprilie 1945. 

Urbano Lazzaro a înțeles că Luigi Longo (șef al Brigăzilor ”Garibaldi”) voia să îl ucidă pe Mussolini, amanta lui și alți prizonieri, la ordinele superiorilor săi comuniști, numai că partizanii apropiați căpitanului Neri (Luigi Canali, pe numele său real) i-au luat-o înainte lui Luigi Longo.

Acesta, practic a fost nevoit să ”repete execuția”, în după amiaza zilei de 28 aprilie 1945, împușcând cadavrele celor doi, a doua oară, la ora 16.20, înainte ca toate cele 18 cadavre (15 demnitari fasciști – număr similar cu al celor 15 partizani antifasciști uciși în 1943 în aceeași Piazzale Loreto din ordinul lui Mussolini, cărora li s-a adăugat Marcello, fratele Clarettei – toți executați la Dongo în după amiaza de 28 aprilie 1945, alături de Mussolini, și Claretta împușcați deja în dimineața aceleiași zile la Giulino de Mezzegra ) să ajungă în Piazzale Loreto din Milano, unde cadavrele lui Mussolini și al Clarettei au fost atârnate în cârlige de măcelărie cu capul în jos, în Benzinăria Esso. 

Evident că Neri voia să execute ordinele britanice, iar Longo, ordine sovietice, nicio grupă de partizani nedorind ca Mussolini să ajungă prizonier al Guvernului Regal Italian, așa cum doreau aliații americani (Claretta a fost executată fiindcă știa secretele lui Mussolini). 

Istoricul italian Luciano Garribaldi, în lucrarea sa Secretele morții lui Mussolini redă mărturia lui Urbano ”Bill” Lazzaro, omul care l-a prins pe Mussolini la 27 aprilie 1945.