În ultima săptămână de campanie, a apărut în spaţiul public un document, un raport al unui ofiţer de securitate, care îl indica pe fostul şi proaspăt câştigătorul unui nou mandat la Primăria Generală, domnul Nicuşor Dan, drept informator al Securităţii.
La vremea respectivă, adversarii au sărit cu acuzaţii, iar echipierii au spus că este un fals. Iureşul alegerilor nu a mai lăsat loc la o discuţie serioasă pe această temă.
De fapt, nu o discuţie, ci o cercetare serioasă a cazului. Şi o rezolvare rapidă, pentru a nu se mai lăsa loc la interpretări, aşa cum a fost la alegerile trecute cu imaginile în care Clotilde Armand şi nişte membri la vreun cerc de turism, cu rucsaci în spate, confundaseră cabana de la munte, cu camera unde se aflau sacii cu voturi de la Sectorul 1. Caz care de patru ani de zile se tot cercetază, dar nu se mai dă nicio soluţie.
Dacă documentul este real, atunci Nicuşor Dan trebuie să răspundă. Dacă este un fals, şi aici este de fapt problema majoră, cei care l-au făcut, trebuie identificaţi şi traşi ei la răspundere. Nu lăsat în coadă de peşte, ca la doamna Clotilde. Mai ales că o informaţie de ultimă oră ne spune că în legătură cu acest înscris a început o cercetare, în urma unei plângeri, încă din 2023, adică, încă de când Nicuşor Dan era în funcţie. Aşa că dacă documentul este real, cei care l-au avut în posesie ar fi putut să-l şantajeze pe primarul general, deci, cu atât mai mult trebuie identificaţi.
Stabilirea autenticităţii raportului nu este o treabă foarte grea, iar Parchetul, care a primit şi de la Nicuşor Dan o plângere penală imediat ce documentul a apărut în spaţiul public, are suficiente elemente şi mijloace pentru a investiga.
Cum se poate stabili dacă raportul este fals, sau nu?
În primul rând, pe vremea lui Ceauşescu, fiecare maşină de scris, indiferent dacă aparţinea unei instituţii sau persoane private, deci inclusiv Sercurităţii, era înregistrată. I se lua, după un anumit tipic, un fel de amprentă. Ştiu asta, pentru că şi eu am avut o maşină de dactilografiat şi a trebuit, ca să mi-o pot cumpăra, mai întâi să-mi scot cazier şi să iau aprobare de la miliţie, iar după ce am cumpărat-o, să dactilografiez o foaie după anumite reguli, pe care am predat-o tot la secţia de miliţie de care aparţineam, plus o declaraţie cu adresa exactă şi locul unde ţineam maşina de scris, de parcă ar fi fost o armă. Se făcea aceasta pentru ca în cazul în care apăreau, cum se mai întâmpla, manifeste dactilografiate înpotriva lui Ceauşescu, să expertizeze scrisul şi să vadă la care maşină fuseseră făcute. Dar, probabil că acele fişe nu mai sunt de găsit acum prin arhive. Aşa că să trecem la elemente care se pot verifica mai uşor.
Raportul este întocmit de un ofiţer. Un locotenent-major, pe nume C.A. , în anul 1988. Dacă în 1988, ofiţerul avea gradul de locotenent-major, înseamnă că avea vârsta în jur de 30-35 de ani cel mult. Ceea ce înseamnă că şansele să fie în viaţă astăzi sunt foarte mari. O simplă verificare, la CNSAS sau la Casa de Pensii, îl poate identifica uşor, iar Parchetul îl poate invita să depună mărturie. CNSAS spune că a identificat un ofiţer cu acest nume la Securitatea Bucureşti, dar că el lucra în altă direcţie decât cea care se ocupa cu Ministerul Învăţământului, direcţia care ţinea sub supraveghere pe foştii legionari. Dar, după câte ştim noi, nu a fost convocat la Parchet pentru o audiere în dosarul deschis în urma plângerii penale a lui Nicuşor Dan.
În al doilea rând. Dacă, aşa cum am arătat, textul dactilografiat este mai greu de expertizat şi stabilit dacă este scris la vreo maşină, sau făcut la computer, documentul conţine foarte multe elemente de identificare ştiinţifică. Anume. În colţul din dreapta sus, există un scris de mână. Sunt suficiente fraze pentru ca un grafolog să stabilească al cui este scrisul. În mod normal, ar trebui să fie al şefului locotenentului-major C.A. Care sigur se ocupa şi de, sau numai de, Ministerul Învăţământului. Dacă acesta nu mai trăieşte, să i se poată lua o probă de scris, se pot găsi în arhiva CNSAS documente cu scrisul acestuia şi se poate face o comparaţie. Este, sau nu, scrisul şefului locotenentului-major C.A.
Să trecem în stânga sus, unde este tot un scris de mână. Se cere de la Argeş şi Dolj un raport final din tabere de pregătire, folosindu-se inclusiv T.O. În 1988, o supraveghere cu tehnică operativă costa foarte mult, iar pentru a se face, trebuia aprobarea unui şef. Pentru această aprobare, trebuiau făcute nişte rapoarte, care să explice de ce este nevoie de cheltuirea banilor, şi de ce supravegherea nu se putea face şi altfel, mai ieftin. Acele rapoarte trebuie să existe, fie de la Argeş, fie de la Dolj. Cel mai probabil, în arhiva CNSAS.
Aşadar, ancheta nu este complicată. Dar este foarte importantă, pentru ca bucureştenii, şi nu numai ei, să ştie dacă Nicuşor Dan a fost informator, sau nu, al Securităţii. Cu atât mai mult cu cât, după rezultatele alegerilor de duminica trecută, s-a pus inclusiv problema ca Nicuşor Dan să candideze la alegerile prezidenţiale.
Cu alte cuvinte, nu CNSAS trebuie să ne spună dacă Nicuşor Dan a fost sau nu informator, de altfel, instituţia s-a pronunţat în acest sens, ci Parchetul, după o investigaţie aşa cum se face în urma unei plângeri penale. Care să dovedească dacă documentul este adevărat, şi atunci, pe baza lui, Nicuşor Dan este bun să răspundă penal, sau este fals. În acest caz, trebuie să se stabilească fără echivoc cine l-a falsificat, iar falsificatorii să fie traşi la răspundere, pentru ca în rundele de alegeri care urmează în acest an, inclusiv cele prezidenţiale, să nu se mai întâmple astfel de fapte.
