A murit academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici
„RIP domnule academician Constantin Bălăceanu-Stolnici
Astăzi am pierdut un mentor, un prieten…doare ….”, a scris Gigel Lazăr pe Facebook.
Primele reacții după moartea academicianului Constantin Bălăceanu-Stolnici
„La 20 august a.c. a plecat dintre noi cu aceeași serenitate cu care și-a trăit întreaga viață de peste un veac, cu credință în Dumnezeu și încredere în știință, prof. dr. Constantin Bălăceanu Stolnici, membru de onoare al Academiei Române și președinte de onoare al senatului Universității Ecologice din București (UEB).Descendent al unei vechi familii boierești a urmat cursurile facultății de medicină din capitală devenind medic neurolog și doctor în științe medicale.
După 1989 a sprijinit dezvoltarea învățământului privat în România, numărându-se printre fondatorii UEB în cadrul căreia a predat cursuri de antropologie și neurologie.Plin de înțelepciune, optimist incurabil, generos și spirit ales, academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici ne împărtășea tuturor încredere, sprijin moral și bucuria de a trăi.Prin dispariția sa UEB, cei apropiați, precum și toți cei care l-au cunoscut suferă o grea și ireparabilă pierdere.
Dumnezeu să-l odihnească în pace! Universitatea Ecologică din București”, se arată pe pagina Universităţii de pe Facebook.
Cine a fost Constantin Bălăceanu-Stolnici
Medicul neurolog Constantin Bălăceanu-Stolnici, membru de onoare al Academiei Române, s-a născut la 6 iulie 1923, la Bucureşti, conform www.aosr.ro. A absolvit Facultatea de Medicină din Bucureşti, în 1947. În 1968, a obţinut titlul de doctor în ştiinţe medicale, potrivit volumului „Membrii Academiei Române. Dicţionar” (Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003, ediţia a III-a).
A desfăşurat o importantă activitate didactică la catedrele de Anatomie şi Neurologie ale Institutului de Medicină din Bucureşti (1947-1952). A lucrat la clinicile neurologice ale spitalelor „Colentina” „Dr. I. Cantacuzino”, „Gh. Marinescu” (1949-1974). Din 1974 până în 1993, a lucrat la Institutul Naţional de Gerontologie şi Geriatrie, unde a ocupat succesiv sau concomitent funcţiile de şef de secţie, şef de clinică, medic consultant, şef al grupului sanitar – antiepidemic, director. A fost şef al Serviciului Metodologic de Neurologie şi Neurochirurgie şi consilier pentru problemele respective în cadrul Ministerului Sănătăţii.
Între anii 1991-1993 a fost preşedinte al Colegiului de disciplină al personalului medico – sanitar din România.
A fost profesor şi prorector al Universităţii Ecologice, unde a predat cursuri de geriatrie, neuropsihologie şi istoria culturii. A fost profesor asociat la Universitatea din Newcastle-upon-Tyne (Anglia), Universitatea Pontificală din Porto Alegre (Brazilia), Universidad Internacional Menéndez Pelayo din Santander (Spania), Academia Medicală Cataloneză din Barcelona (Spania), Colegiul de Medicină din Paris (Franţa), potrivit www.aosr.ro.
Activitatea sa ştiinţifică s-a desfăşurat, cu deosebire, în domeniile neurologiei şi neurofiziologiei, neurooftalmologiei, neuroontologiei, gerontologiei, istoriei medicinii, dar şi în domeniile istoriei naţionale, genealogiei şi heraldicii, precum şi în cel al ciberneticii şi teoriei generale a sistemelor. Este, de altfel, primul care a introdus în România conceptele şi metodele ciberneticii în domeniului neurofiziologiei, iar contribuţiile sale îl situează printre pionierii în domeniu pe plan mondial. Lucrările sale au fost apreciate drept fundamentale pentru dezvoltarea neurociberneticii şi psihociberneticii, precum şi pentru analiza cibernetică a limbajului: „Cibernetica” (1967), „Elemente de neurocibernetică” (1967), „Les fondements cybernetiques de l’activite nerveuse” (1971, apărută şi în limba portugheză, 1974), „Personalitatea umană – o interpretare cibernetică” (1972) ş.a.
Rezultatele cercetărilor sale se concretizează în numeroase monografii, mai multe capitole incluse în tratate şi monografii şi peste 300 de studii publicate în ţară şi în străinătate, singur sau în colaborare, între care amintim: „Geriatrie practică” (1997), „Neuropsihologia postmodernistă” (2000), „Structuri centrale ale sistemului nervos” (2001). Acestora li se adaugă şi lucrări cu caracter cultural larg, dintre care amintim: „Dialoguri despre cele văzute şi nevăzute” (1994), „Saga baronilor du Mont” (1994), „Introducere în studiul Kabbalei” (1996), „Cunoaştere şi ştiinţă” (1997), „Saga Bălăcenilor” (2001), „Incursiune în antropologia sufletului” (2003), „Kabbala, între gnoză şi magie” (2004), „Antropogeneza şi geneza culturii” (în colab. cu Ligia Apavaloae) (2006), „Incursiune în antropogeneză” (2006), „Genetica generală şi a comportamentului” (2008).
A fost membru de onoare al Academiei Române din 10 noiembrie 1992. În 1998 a fondat, alături de un grup de personalităţi liberale româneşti, Asociaţia Română pentru Libertate şi Dezvoltare. Membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din România, al Societăţii de neurologie şi neurochirurgie, al Societăţii de gerontologie, al Comisiei de cibernetică medicală, al Grupului român de lingvistică aplicată, al Societăţii franceze de neurologie, al Institutului de Psihiatrie „R. Collaut” din Madrid, al Societăţii spaniole de neurologie „Phronesis”, al Societăţii braziliene de cibernetică, al Societăţii mondiale de cibernetică şi sisteme generale de la Londra, al Societăţii internaţionale de cibernetică de la Neapole, al Asociaţiei americane de cibernetică.
Totodată, a fost membru al Adunării Naţionale şi al Consiliului Naţional al Bisericii Ortodoxe Române şi preşedinte al Centrului Internaţional Antidrog şi pentru Drepturile Omului (CIADO).
De asemenea, a fost rector de onoare al Universităţii „Andrei Şaguna” din Constanţa.
Decorat cu „Crucea Patriarhală”, laureat al „Marelui Premiu” al Societăţii Franceze de Sinteze Înalte, Meritul Maltez în grad de Ofiţer, Ordinul „Steaua României” în grad de Cavaler.
La 20 octombrie 2017, şi-a lansat al treilea volum de proză memorialistică, intitulat „Amintiri… Vacanţele mele în vremurile bune de altădată”, în cadrul unei festivităţi organizată în Aula Magna a Universităţii „Andrei Şaguna” din Constanţa.
La 1 decembrie 2017, a primit „Cheia Oraşului Bucureşti”, precum şi o diplomă de excelenţă din partea primarului general al Capitalei, Gabriela Firea,
