Doliu în România. A murit un simbol al țării. Tragedia l-a marcat

Doliu în România. A murit revoluționarul Ioan Bînciu

Revoluționarul Ioan Bînciu s-a stins din viață în aceste zile. El este cunoscut românilor pentru momentul în care a strigat „Libertate”, în 1989, în timp ce își ținea copilul în brațe. Familia lui Ioan Bînciu a primit o mare lovitură în acele zile, în urma morții soției revoluționarului.

Ioan Bînciu este figura emblematică a Revoluției din 1989, cunoscut pentru strigătul „Libertate”, în timpul evenimentelor. Acesta deținea funcția de vicepreședinte al Asociației Memorialul Revoluției. Soția sa a fost victimă în primele zile ale prăbușirii regimului comunist, fără ca vinovații să fie aduși vreodată în fața justiției.

Bînciu, cunoscut pentru rolul de vicepreședinte al asociației Memorialul Revoluției, a purtat o luptă interioară grea, simțind că nu a reușit niciodată să afle cine sunt cei responsabili pentru pierderea soției sale, o tragedie care l-a marcat profund.

Vestea tragică a plecării sale din această lume a fost transmisă prin intermediul grupului de Facebook „Revoluția din 1989”.

Ioan Bînciu i-a povestit Luciei Hossu Longin despre clipele intense trăite la Revoluție

În cadrul unui interviu acordat în timpul realizării documentarului Luciei Hossu Longin despre Revoluția din Timișoara, el și-a povestit cu amărăciune amintirile legate de momentele de bucurie și de suferință trăite în primele zile ale revoluției. Documentarul a fost difuzat în 1999.

Pe 17 decembrie 1989, Bînciu, împreună cu soția și ținându-și copilul în brațe, s-a alăturat mișcării de protest desfășurate în fața Operei din Timișoara.

În mijlocul agitației, el a simțit nevoia să se alăture mulțimii înfierbântate. Împreună cu copilul său, a rostit pentru prima dată cuvântul „Libertate!”.

Cu toate acestea, momentul de fericire a fost urmat imediat de dezamăgire. Ulterior, forțele de ordine au intervenit prompt pentru a reprima protestul și pentru a recupera clădirea Consiliului Județean.

Ioan Bînciu și-a privit soția în timp ce își dădea ultima suflare

Îndurerat de soarta care amenința familia sa, Bînciu a încercat să-și protejeze soția în timp ce erau împreună în mijlocul represiunii.

În ciuda tuturor eforturilor sale disperate, nu a reușit să o protejeze. Aceasta a fost rănită mortal în urma tirurilor soldaților.

Cu sufletul sfâșiat de durere, a încercat să ducă la spital, dar nu a reușit.

„Am crezut că o pot salva. Am scos maioul de pe mine și i-am căutat rana: am găsit-o în spate. Am văzut că nu mai vorbește și am vrut să o duc la spital.

În țipetele care erau nu avea cine să mă ajute. După ce au încetat să tragă, tinerii mai curajoși au venit să-i ajute pe răniți. Unul dintre tineri s-a alăturat și am dus-o în spate.

Acolo, la intersecție, manifestanții opreau mașinile care circulau în zonă și îi obligau să ducă răniții și morții la spital. Așa a fost oprită o mașină s-au urcat în spate trei răniți.

Eu eram în față cu soția care era încă caldă și credeam eu că mai trăiește“, a povestit Ioan Bînciu, profund îndurerat.

În fiecare an, Ioan Bînciu organiza o pelerinaj religios către Popești-Leordeni, locul unde au fost depuse rămășițele incinerate ale celor căzuți eroic la Timișoara, inclusiv ale soției sale, Leontina, pentru a-i comemora și cinsti memoria.

Viața lui Ioan Bînciu a fost definită de durerea neînțelegerii și a neștiinței în legătură cu identitatea celor care au provocat moartea mamei copiilor săi.