Doliu în România. A murit revoluționarul Ioan Bînciu
Revoluționarul Ioan Bînciu s-a stins din viață în aceste zile. El este cunoscut românilor pentru momentul în care a strigat „Libertate”, în 1989, în timp ce își ținea copilul în brațe. Familia lui Ioan Bînciu a primit o mare lovitură în acele zile, în urma morții soției revoluționarului.
Ioan Bînciu este figura emblematică a Revoluției din 1989, cunoscut pentru strigătul „Libertate”, în timpul evenimentelor. Acesta deținea funcția de vicepreședinte al Asociației Memorialul Revoluției. Soția sa a fost victimă în primele zile ale prăbușirii regimului comunist, fără ca vinovații să fie aduși vreodată în fața justiției.
Bînciu, cunoscut pentru rolul de vicepreședinte al asociației Memorialul Revoluției, a purtat o luptă interioară grea, simțind că nu a reușit niciodată să afle cine sunt cei responsabili pentru pierderea soției sale, o tragedie care l-a marcat profund.
Vestea tragică a plecării sale din această lume a fost transmisă prin intermediul grupului de Facebook „Revoluția din 1989”.
Ioan Bînciu i-a povestit Luciei Hossu Longin despre clipele intense trăite la Revoluție
În cadrul unui interviu acordat în timpul realizării documentarului Luciei Hossu Longin despre Revoluția din Timișoara, el și-a povestit cu amărăciune amintirile legate de momentele de bucurie și de suferință trăite în primele zile ale revoluției. Documentarul a fost difuzat în 1999.
Pe 17 decembrie 1989, Bînciu, împreună cu soția și ținându-și copilul în brațe, s-a alăturat mișcării de protest desfășurate în fața Operei din Timișoara.
În mijlocul agitației, el a simțit nevoia să se alăture mulțimii înfierbântate. Împreună cu copilul său, a rostit pentru prima dată cuvântul „Libertate!”.
Cu toate acestea, momentul de fericire a fost urmat imediat de dezamăgire. Ulterior, forțele de ordine au intervenit prompt pentru a reprima protestul și pentru a recupera clădirea Consiliului Județean.
Ioan Bînciu și-a privit soția în timp ce își dădea ultima suflare
Îndurerat de soarta care amenința familia sa, Bînciu a încercat să-și protejeze soția în timp ce erau împreună în mijlocul represiunii.
În ciuda tuturor eforturilor sale disperate, nu a reușit să o protejeze. Aceasta a fost rănită mortal în urma tirurilor soldaților.
Cu sufletul sfâșiat de durere, a încercat să ducă la spital, dar nu a reușit.
„Am crezut că o pot salva. Am scos maioul de pe mine și i-am căutat rana: am găsit-o în spate. Am văzut că nu mai vorbește și am vrut să o duc la spital.
În țipetele care erau nu avea cine să mă ajute. După ce au încetat să tragă, tinerii mai curajoși au venit să-i ajute pe răniți. Unul dintre tineri s-a alăturat și am dus-o în spate.
Acolo, la intersecție, manifestanții opreau mașinile care circulau în zonă și îi obligau să ducă răniții și morții la spital. Așa a fost oprită o mașină s-au urcat în spate trei răniți.
Eu eram în față cu soția care era încă caldă și credeam eu că mai trăiește“, a povestit Ioan Bînciu, profund îndurerat.
În fiecare an, Ioan Bînciu organiza o pelerinaj religios către Popești-Leordeni, locul unde au fost depuse rămășițele incinerate ale celor căzuți eroic la Timișoara, inclusiv ale soției sale, Leontina, pentru a-i comemora și cinsti memoria.
Viața lui Ioan Bînciu a fost definită de durerea neînțelegerii și a neștiinței în legătură cu identitatea celor care au provocat moartea mamei copiilor săi.
„Am trăit și am continuat să solicit mereu adevărul, atât de la foștii conducători, cât și de la cei din prezent”, mărturisea el.
