Doliu în România. A murit veteranul de război Ioan Loghin

Ioan Loghin, un veteran de război din Alba, renumit pentru curajul său neclintit în fața pericolelor, s-a stins din viață în ziua de marți, 12 martie 2024.

Loghin avea aproape 103 ani, și lasă în urmă o moștenire și o poveste unică pentru românii de pretutindeni.

Moșu’ Loghin a venit pe lume la 1 mai 1921, în satul pitoresc Fărău, în sânul unei familii numeroase, care număra unsprezece copii. În timp ce experiența sa de război ar putea stârni imaginația celor mai iscusiți scenariști, realitatea este mult mai captivantă!

În anul 1942, el fost recrutat în rândurile onorabile ale Batalionului 5 Vânători de Munte „Avram Iancu” din Abrud. Așa a început o poveste de curaj și sacrificiu ce depășește orice ficțiune cinematografică.

În vara anului 1942, frontul l-a prins pe Moșu’ Loghin nepregătit în Crimeea. Într-un asalt brutal al partizanilor ruși, a fost grav rănit la picioare, suferind leziuni atât de severe încât membrele i-au fost întoarse către spate, încălțate cu bocanci.

Ziua aceea a devenit pentru el un coșmar nesfârșit. Loghin a stat până seara într-o groapă de război. Sub arșița soarelui, cu dureri care păreau să sfâșie fiecare fibră a ființei sale, Moșu’ Loghin suferea de sete și era în agonie.

Întunericul adus de noapte a fost pentru el o rază de speranță. Armata a venit să îi recupereze, în tăcere, cei care mai erau în viață, dar și pe cei răniți.

Găsindu-l aproape fără suflare, cei care l-au găsit au crezut că a trecut deja în lumea de dincolo. De aceea a fost așezat alături de morți. Ulterior, într-un spital rudimentar, a fost supus unei intervenții chirurgicale, cu ajutorul morfinei.

Drumul său spre recuperare a fost presărat cu suferință, întins pe o perioadă de cinci luni, în spitale din diferitele locații ale Crimeei, Corabia și Caracal, în funcție de direcția rușilor. Loghin a îndurat agonii de neînchipuit, dar a răzbătut. În cele din urmă, s-a vindecat.

Ioan Loghin s-a căsătorit în 1946 și lasă în urmă 31 de nepoți și 45 de strănepoți

Nicio clipă nu și-a imaginat că va putea să-și mai pună vreodată un picior în fața celuilalt. Întoarcerea sa acasă a fost o călătorie presărată cu obstacole, transporturile erau paralizate de distrugerile provocate de armata germană. S-a întors cu greu, după ce a căutat cu disperare modalități de a ajunge acasă. A ajuns în cele din urmă în halta din Unirea, sus, fiind nevoit să urce pe o locomotivă, întrucât nu erau disponibile vagoane. De acolo, a trebuit să-și croiască drumul pe jos, pas cu pas, până la Fărău.

În anul 1946, el și-a unit destinele cu partenera sa. Cei doi au rămas împreună până în anul precedent, 2023, când ea a trecut în neființă. Ei au fost binecuvântați cu o familie numeroasă, având zece copii împreună.

Toată viața a purtat urmele bombei în corpul său. A dedicat ani întregi îngrijirii oilor, iar din roadele muncii sale în câmp și-a construit o gospodărie minunată.

Urmările bombei încorporate în corpul său au devenit o parte integrantă a existenței sale. Pielea îmbătrânită dezvăluia vene proeminente, lăsând să se vadă și aceste semne ale dureri. Pe picioare, în mai multe puncte, de la degetul mic al mâinii, pe braț, în cel puțin trei locuri, pe umăr și pe coaste.

Doctorul a intervenit pentru a extrage schijele din picioarele sale și a trata rănile, însă resturile de bombă care au pătruns în corpul lui au rămas în trupul său.

Fiul său a transmis un mesaj îndurerat

„La vârsta de aproape 103 ani, Omul iubit de Dumnezeu și de oameni a plecat la Cel pe care la slujit și prețuit, Isus Hristos.

La revedere, ne vom vedea în slava cerească, tată iubit!”, a transmis fiul Liviu, împreună cu soția Aurica, potrivit ocnamuresinfo.ro.

Plecarea dintre noi a veteranului de război Ioan Loghin reprezintă o pierdere deosebită. Eroul va fi condus pe ultimul drum cu onoruri militare joi, 14 martie 2024, începând cu ora 13.00, la cimitirul din Fărău. Un pluton de militari din cadrul Batalionului 136 Geniu „Apulum” îi va aduce un ultim omagiu.

Ministerul Apărării Naționale a transmis, la rândul său un omagiu pentru acest erou național: