Doliu în lumea artistică. Jay Clayton, una din cele mai apreciate cântărețe de jazz, a cărei carieră, care s-a întins pe șase decenii a cuprins improvizația, cântece lirice și poezie, a murit pe 31 decembrie la locuința sa din New York.
Jay Clayton avea 82 de ani. Cauza decesului a fost cancerul pulmonar, a precizat fiica sa.
Jay Clayton s-a impus ca un artist inovator în jazz-ul anilor 1970 și ’80
Jay Clayton s-a impus ca un artist inovator în jazz-ul anilor 1970 și ’80, alegând creații avangardiste și folosind electronicele pentru a-și modifica și extinde paleta vocală, cu mult înainte ca practica să devină comună, scrie New York Times.
Ea a lucrat frecvent cu alți cântăreți, creând o legătură specială cu Sheila Jordan, care i-a fost și mentor. De asemenea, urcat pe scene din orașele americane în diverse grupuri vocale alături de artiști precum Jeanne Lee, Ursula Dudziak, Norma Winstone și Bobby McFerrin.
Anii 1960 au fost deceniul așa-numitului Al Doilea Val de Feminism
Anii 1960 au fost deceniul așa-numitului Al Doilea Val de Feminism, iar în domeniul jazz-ului exista un angajament față de free jazz , care abandona structurile pentru a face loc improvizației si experimentării.
„Ea a ales improvizațiile spontane, fără cuvinte în setări de duo și de grup”, a scris criticul Jon Garelick despre munca sa din The Boston Phoenix, în 1990. „Clayton este o interpretă caldă, cu accente lirice, iar acest lirism a pătruns în toată opera ei.”
A cântat timp de un deceniu alături de compozitorul Steve Reich, participând la înregistrarea unor piese inovatoare
A cântat timp de un deceniu alături de compozitorul Steve Reich, participând la înregistrarea unor piese inovatoare precum „Drumming”, „Music for 18 Musicians” și „Tehillim”. De asemenea, a lucrat cu dansatori și coregrafi cunoscuți la începutul carierei sale și a avut o colaborare îndelungată cu dansatoarea Brenda Bufalino.
Clayton a deținut funcții la City College din New York, Institutul Peabody și Universitatea Princeton. Ea a fost cea care a dezvoltat un program vocal pentru Centrul Banff din Alberta, Canada, și a colaborat la programe de formare în Massachusetts și Vermont.
S-a născut pe numele de Judith Theresa Colantone pe 28 octombrie 1941, în Youngstown, Ohio. A început să cânte la acordeon și mai târziu a luat de lecții de pian. După liceu, a urmat un program de vară la St. Louis Institute of Music și apoi s-a înscris la Universitatea Miami din Oxford, Ohio, unde a primit o diplomă de licență în educație muzicală, în 1963.
Deoarece cursurile de jazz nu erau disponibile, a studiat repertoriul clasic în timp ce își șlefuia abilitățile de improvizație alături de un saxofonist local.
În 1981, Clayton a lansat primul ei album, „All-Out”, care s-a bucurat de un succes uriaș
După ce s-a mutat în New York, în 1963, Clayton a cântat jazz în unele cluburi din centrul orașului și s-a asociat cu saxofonistul Steve Lacy. Tot atunci l-a cunoscut pe toboșarul Frank Clayton, cu care a început o relație, în 1965.
În 1967, cuplul a început o serie de concerte, „Jazz at the Loft”, în casa lor de pe strada Lispenard, în cartierul numit mai târziu TriBeCa. Cei doi s-au căsătorit în 1968.
În 1981, Clayton a lansat primul ei album, „All-Out”, care s-a bucurat de un succes uriaș, alături de soțul ei, de pianistul Larry Karush, saxofonista Jane Ira Bloom, vocalista Shelley Hirsch și alții.