A murit dintre ultimii veterani de război ai României a murit la 104 ani
Ministerul Apărării Naționale (MApN) a anunțat, luni, 24 februarie, dispariția unei figuri emblematice a istoriei României, veteranul de război Gheorghe Prunduș, care a încetat din viață la vârsta de 104 ani. Un simbol al dârzeniei, iubirii de țară și al valorilor fundamentale, Gheorghe Prunduș a fost un veteran al celui de-Al Doilea Război Mondial și un învățător devotat, fiind un model de perseverență și demnitate pentru întreaga națiune.
„Duminică, 23 februarie, s-a stins din viață la venerabila vârstă de 104 ani învățătorul, veteranul de război, General de Brigadă (rtr.) Gheorghe Prunduș. Cetățean de onoare al Făgărașului, generalul de brigadă (rtr.) Gheorghe Prunduș a fost un model de demnitate, perseverență și dragoste pentru țară”, a transmis Ministerul Apărării Naționale pe pagina sa oficială.
Moartea sa reprezintă o pierdere imensă pentru întreaga națiune, fiind unul dintre ultimii veterani care au trăit să povestească despre curajul și sacrificiile făcute pe front.
Gheorghe Prunduș a fost un erou al războiului și un cadru didactic devotat
Gheorghe Prunduș s-a distins nu doar pe câmpul de luptă, ci și în viața civilă, devenind o personalitate marcantă a educației din Făgăraș. Decorat pentru curajul său în timpul războiului cu Ordinul „Coroana României cu spade și panglică de Virtute Militară clasa a 2-a, cu frunze de stejar”, el a fost un exemplu viu de patriotism și dedicare față de țară.
După încheierea conflagrației mondiale, Prunduș a fost recompensat cu mai multe distincții, printre care și Ordinul „Steaua Republicii clasa a 5-a”. Totodată, a fost promovat în grad onorific la nivelul de general de brigadă în retragere.
După încheierea războiului, Gheorghe Prunduș s-a dedicat educației copiilor din Făgăraș, fiind un cadru didactic respectat și un susținător al valorilor naționale.
„Învățătorul s-a evidențiat permanent prin acțiuni sociale și prin promovarea patriotismului în rândul tinerilor”, a subliniat MApN.
Viața sa a fost un exemplu de echilibru între datoria față de țară și dragostea pentru comunitatea sa.
Povestea de iubire de pe front
Într-o mărturie emoționantă din 2019, veteranul a povestit despre sacrificiile și momentele de curaj trăite pe front.
„Ajunsesem să cucerim o cotă nemțească și am comunicat soldaților să rămână pe loc, că aveam telefonul mai în spate. Atât le-a trebuit, să mă vadă că trec în spate, că toți s-au retras și nemții au recucerit cota. De atunci înainte, comandanții trebuiau să fie în față”, povestea Prunduș despre un moment crucial din timpul războiului.
Un alt episod emoționant se referă la tradițiile și momentele speciale din mijlocul războiului. În ziua de Crăciun, după o convenție tacită între soldații români și germani de a nu trage focuri de armă, Prunduș a primit pentru prima dată un pachet de țigări, „Carpați”, iar pe front a fumat chiar și frunze de stejar înfășurate în ziar, într-o manifestare a supraviețuirii și adaptabilității în condițiile crunte de război.
Un alt moment crucial din viața sa a fost marcat de rănirea sa în timpul unei bătălii la Bobotează, la 6 ianuarie.
„Ca zestre pe front, am avut întotdeauna cu mine, păstrate la piept, o iconiță și fotografia fetișcanei ce avea să-mi devină soție în 1945, domnișoara Iosif Georgeta, pe care am lăsat-o acasă și eu am plecat la război. Prin rugăciunile ei și ale mele, Dumnezeu mi-a salvat viața și, în loc să vină glonțul la cap sau la inimă, a venit la picior”, își amintea veteranul.
O viață dedicată educației și iubirii pentru țară
După război, Gheorghe Prunduș a continuat să-și trăiască viața cu demnitate și iubire pentru țara sa. După ce s-a întors acasă, a devenit un pilon al educației din Făgăraș, dedicându-și viața tinerelor generații. De-a lungul carierei sale, a fost onorat cu numeroase distincții și titluri, iar la finalul acesteia a fost avansat în gradul de general de brigadă în retragere.
„Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, a încheiat MApN omagiul adus unui erou al țării. Moartea sa marchează sfârșitul unei ere, dar memoria sa va rămâne vie prin poveștile de pe front, prin sacrificiile făcute și prin lecțiile de viață oferite întregii națiuni.