România a pierdut un campion de talie europeană! A adus mare cinste țării prin talentul său. Dumnezeu să-l odihnească alături de drepții și sfinții care i-au plăcut mereu.
Doliu în România! Nicolae Bărbuță a murit
Cu profundă tristețe, anunțăm că Nicolae Bărbuță a murit. A fost campion european alături de naționala României în 1963. A decedat la onorabila vârstă de 87 de ani.
Această veste cutremurătoare a fost făcută publică, joi, de Federația Română de Volei prin intermediul Facebook-ului.
„Ne mor campionii, iar noi trebuie să-i cinstim așa cum se cuvine! Federația Română de Volei își exprimă regretul pentru trecerea în neființă a marelui voleibalist. Condoleanțe familiei! Dumnezeu să-l odihnească în pace!”, au transmis, joi, reprezentanții Federației Române de Volei.
„Dumnezeu să-l odihnească în pace! Sincere condoleanțe!” / „Este trist și păcat că s-a stins viața unui om care a făcut mare cinste jocului de volei din România. Dumnezeu să-l aibă în grija Sa.” / „Odihnească-se în pace!” / „Lumină veșnică!” / „Condoleanțe familiei!” au scris oamenii, după ce au aflat cumplita veste.
Despre Nicolae Bărbuță
Nicolae Bărbuță a fost unul dintre cei mai străluciți voleibaliști ai României, cucerind, alături de Rapid, Cupa Campionilor Europeni în anul 1965. El a fost un pilon de bază al echipei naționale care a obținut un remarcabil loc 4 la Jocurile Olimpice de la Tokyo din 1964.
Alături de colegii săi de generație, Nicolae Bărbuță a înregistrat victorii memorabile împotriva Braziliei (3-0), Bulgariei (3-2), Olandei (3-0), Coreei de Sud (3-2), Ungariei (3-1) și SUA (3-1), aducând România la un pas de medalia de bronz.
A fost absolvent de istorie la Universitatea din Cluj-Napoca. El a mai evoluat la echipele Tractorul Brașov și Știința Cluj-Napoca.
A murit recent și Ștefan Birtalan, unul dintre cei mai mari sportivi din istorie
Recent, Ştefan Birtalan, dublu campion mondial şi cel mai bun handbalist al lumii în anii 1974, 1976 şi 1977, a murit. A fost supus unui transplant de ficat în 2008. Era internat de mai mult timp la Spitalul Fundeni din Capitală.
La Jocurile Olimpice de la München din 1972, a făcut parte din echipa României medaliată cu bronz, evoluând într-o singură partidă. În 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal, unde echipa României a câștigat medalia de argint, a jucat în șase partide și a fost golgheterul competiției, cu 32 de goluri marcate. În 1980, a participat pentru a treia oară la Jocurile Olimpice, revenind cu o medalie de bronz, evoluând în toate cele șase partide și marcând 23 de goluri.
După retragerea sa, a început o carieră de antrenor în Italia. Acolo a funcționat și ca antrenor-jucător. La întoarcerea în România, a fost secund al lui Radu Voina la Steaua, concomitent pregătind și echipa națională masculină de handbal – tineret. Între anii 1991 și 1994, a deținut funcția de antrenor principal la Steaua.
În 1994, a plecat în Qatar. Acolo a devenit antrenor coordonator al tuturor echipelor naționale de handbal ale acestei țări. La Campionatul Mondial de Tineret din Argentina din 1995, echipa sa a reușit să învingă echipa națională a României. A revenit în țară în 1999. A ocupat poziția de antrenor principal la Steaua până în 2002, reușind să câștige două titluri de campion și două cupe ale României, în 2000 și 2001.
În 2002, a renunțat la antrenorat din cauza problemelor de sănătate. A fost cooptat în conducerea secției de handbal a Stelei. Pentru contribuția sa la sport, i s-a acordat titlul de Maestru Emerit al Sportului. În semn de recunoaștere, i-a fost conferită Medalia Națională „Serviciul Credincios” clasa I.