A murit Emilio Correa

Emilio Correa, o legendă a boxului cubanez, care a fost campion olimpic și mondial, s-a stins din viață la vârsta de 71 de ani, conform transmisiei EFE.

Correa a fost unul dintre membrii celebrei trupe de pugiliști cubanezi, alături de Teofilo Stevenson (decedat în 2012) și Orlando Martinez (decedat în 2021), care au obținut primele titluri olimpice pentru Cuba la Jocurile Olimpice din 1972 de la München, după venirea la putere a revoluționarilor condusă de Fidel Castro în 1959.

Într-un mesaj de condoleanțe postat pe rețelele sociale, Institutul Național al Sporturilor și al Recreației (INDER) a amintit că Emilio Correa „a strălucit ca parte a unei generații legendare a boxului cubanez”.

Stilul său şi rezultatele au marcat acea epocă. El a devenit proeminent la toate nivelurile şi a ridicat boxul la culmi, atât ca sportiv, cât şi ca antrenor”. Marile succese ale lui Correa au fost titlul olimpic de la Munchen, titlul mondial de la Havana (1974) şi titlul panamerican de la Cali (1971).

Cine a fost Correa

Emilio Correa Vaillant a fost un boxer amator cubanez care a câștigat aurul la categoria ușoară la Jocurile Olimpice de vară din 1972, organizate la München, Germania de Vest. El nu trebuie confundat cu omonimul său de greutate medie, care este de fapt fiul său, conform Wikipedia.

Inspirat de compatrioții săi Roberto Caminero „Chocolatico” Pérez, Enrique Regüeiferos, Félix Betancourt și Rolando Garbey, care provin și ei din Santiago de Cuba, a început să boxeze în 1966.

La Jocurile PanAm de la Cali, Columbia (1971) a câștigat aurul împotriva americanului Larry Carlisle. Abia după ce l-a învins pe Betancourt la campionatele naționale din 1972 a reușit să-și asigure biletul la Jocurile Olimpice. Acolo l-a eliminat pe campionul apărător Manfred Wolke din Germania de Est în optimile de finală. Și i-a învins pe restul la puncte pentru a câștiga primul aur de box din Cuba la categoria ușoară.

În 1974, Correa a devenit campion mondială inaugurală la greutatea welter, prin eliminarea americanului Clinton Jackson.

Din 1973 până în 1976 și-a apărat titlul național și în 1977 a câștigat titlul național de juniori mijlocii.

Pe plan internațional, Correa nu a avut prea mult succes după 1974. La Jocurile PanAm din Ciudad de México (1975) a pierdut o decizie în fața lui Jackson.

La Jocurile Olimpice din 1976 a pierdut pe distanță în fața venezueleanului Pedro Gamarro.